Scenariul reconcilierii româno-maghiare prezintă un mare adevăr în legătură cu un mod de gândire și de simțire al românilor și nu numai, iar acum, când manifestațiile publice ale ungurilor iau amploare, lucrurile se complică foarte mult, se arată într-o analiză EVZ.

Dacă recent un rezervist de rang înalt din SIE avertiza asupra pericolului ce decurge din prezența într-o Comisie de control a Parlamentului a unui maghiar cu dublă cetățenie - ce a jurat, așadar, credință Ungariei - astăzi generalul de brigadă în rezervă Aurel Rogojan atrage atenția și asupra altor demnitari maghiari cu, foarte posibil, dublă sau triplă cetățenie. Semnalul de alarmă pe care îl trage expertul în informații este că "Patria a fost trădată chiar din interiorul sistemelor serviciilor”. Lucru petrecut, de altfel, și în Statele Unite ale Americii, putere mondială ajunsă pe mâinile unor personaje cu dublă și triplă comandă: rusească, chinezească și globalistă. Având în vedere că acțiunea noastră se petrece în Europa, înlocuim amestecul imperiului chinez cu cel nemțesc și avem rezultatul din eprubeta românească. Redăm materialul partenerilor noștri de la EVZ:

Lumea este foarte frământată, iar coordonatele principale ale acțiunilor îndreptate împotriva românilor se cunosc, sunt mereu aceleași. Ele nu sunt de azi, de ieri. Ceea ce le diferențiază este gradul de intensitate al desfășurării acestor mișcări radicale din partea UDMR. O reconciliere româno-maghiară în România nu se întrevede la orizont. Dar la orizontul de după orizont?

Specialist în contraspionaj, fost profesor la Academia Națională de Informații, generalul de brigadă în rezervă Aurel Rogojan a vorbit despre manifestările publice ale UDMR, despre antecedentele inițiativelor privind autonomia Ținutului Secuiesc, abordând și jocurile periculoase ale extremismului maghiar antiromânesc.

"(Această problemă – n.r.) datează în spațiul comunicării publice și în spațiul rezervat declarațiilor politice parlamentare de 15 ani, fiindcă ziua de 15 martie 1848 a fost o zi neagră pentru românii transilvăneni. A fost capul de serie a acțiunilor inocidare ale viselor hungariste. Sigur, chestiunea necesită o abordare mult mai amplă având în vedere că, în cvasitotalitatea lor, capii Revoluției ungare de la 1848 nu au fost etnici unguri, ci etnici de o anumită specie din țările și națiunile înglobate în imperiu și ceea ce a fost atunci Ungaria ca realitate și entitate statală. După cum și în monumentul reconcilierii, în parcul de la Arad (unde a fost – n.r.) inaugurat de Adrian Năstase (monumentul pentru – n.r.) cei 13 generali (executați în 6 octombrie 1849 – n.r.) – cinci sunt maghiari, unguri din afara Ungariei, restul aparțin de etnii conlocuitoare din cadrul construcției imperiale.

Monumentul respectiv a fost demontat de Premierul Brătianu în anul 1925, deoarece era loc de pelerinaj al revizioniștilor care revendicau Transilvania. Cei 13 generali ai lui Kossuth erau doar pretext al ridicării monumentului, deoarece pe soclul acestuia erau trecute numele celor 13 provincii ale utopiei geopolitice "Ungaria Milenară”, din care trei erau ținuturi românești – Banat, Transilvania și Partium (Crișana, Satu-Mare, Maramureș , până la Tisa).

În istoria noastră nu se spune și ce teritorii am pierdut prin Pactul de la Trianon: Banatul vestic, Crișana de Vest, Maramureșul istoric… Generalii români care în 1919 au luat poziții pe liniile de graniță naturale, cu greu s-au retras pe frontiera stabilită la Trianon”, a evidențiat generalul de brigada Aurel Rogojan.

Abordând antecedentele din România privind atitudinea UDMR, generalul Aurel Rogojan a făcut referire la declarația în premieră, din România, a fostului deputat Ion Stan (PSD), care la data de 15 februarie 2005 a vorbit în Camera Deputaților despre "Autonomia Scaunelor Secuiești” și "Autoguvernarea Pământului Secuiesc”. Redăm integral declarația politică a fostului deputat Ion Stan:

„Doamnelor și domnilor deputați,

În urmă cu aproape 60 de ani, într-o adunare publică de la Cluj se afirma: "Din nou în Transilvania domnește o stare de tensiune "o stare de nesiguranță și de tulburare. S-ar putea pentru observatorul neinițiat că s-a petrecut ceva cu totul neobișnuit aici, s-ar părea că asistăm la evenimente neașteptate (…) Evenimentele care ne leagă de soarta Transilvaniei în adevăr nu privesc numai populația de aici, ci privesc în întregime poporul român, soarta statului român”.

Ca într-o nefericită ciclicitate a istoriei, iată că, în prezent, ne aflăm din nou în situația în care se pare că asistăm la o încercare susținută de a produce, în mod voit, o stare de tulburare în ceea ce privește existența statal-națională a României.

Din primăvara-vara anului 2003 și până în prezent, în România, sub instigare străină dovedită, a apărut așa-numitul” Consiliu Național Secuiesc”, care ce revendică? Nimic mai mult sau mai puțin decât un atentat la ordinea constituțională a statului român, adică "Autonomia Scaunelor Secuiești” și "Autoguvernarea Pământului Secuiesc”.

Doamnelor și domnilor deputați,

O țară cu două parlamente, cu două guverne și, probabil, și cu două sisteme de poliție și justiție nu mai este ceea ce consfințește primul articol al Constituției României. Nu mai este un stat unitar.

Proiectul periculos elaborat ca "Strategie a Comitetului de Inițiativă a Consiliului Național Secuiesc cu scop de punere în aplicare a Autonomiei Pământului Secuiesc” s-a implementat atât de repede și eficace, încât, la numai două luni de la lansare, august-octombrie 2003, a avut ca rezultat constituirea de consilii locale secuiești în peste 20 de localități și a 8 Consilii Scăunale Secuiești, ai căror delegați au proclamat așa-numitul Consiliu Național Secuiesc. Subliniez "așa-numitul”, fiindcă sub aspectul statutului juridic, această înaltă conspirație la adresa Constituției României nu are nici o recunoaștere legală, fiind nepermis tolerată.

Consiliul Național Secuiesc nu are personalitate juridică și nu și-a precizat statutul, scopul, obiectivele, sediul și resursele financiare așa cum obligă legea (Ordonanța nr. 26 din 30 ianuarie 2000, modificată de Ordonanța nr.37 din 30 ianuarie 2003, Monitorul Oficial nr. 62 din 1 februarie 2003). Este, deci, o structură cu condiția juridică neclară care, în mod evident, acționează în afara legii.

Scopurile, până în prezent evidente, violează prevederile art.40 al Constituției României care prevede "(…) organizațiile care, prin scopurile ori activitatea lor, militează împotriva (…) principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității (…) României sunt neconstituționale.

În aceeași situație se află și Consiliul Național al Maghiarilor din România.

Mai-sus numitul Consiliu Național al Maghiarilor din România nu este altceva decât o umbrelă a Consiliului Național Secuiesc, prin care acesta din urmă dorește a deveni mai credibil și cu mai multă autoritate.

Am afirmat la începutul declarației mele că alături de aceste organizații ilegale, expresii fățișe și provocatoare ale unor conspirații anticonstituționale clandestine ale neostoitului revizionism revanșardo-fascist care au sfârtecat trupul României la 30 august 1940, au apărut și instigări străine dovedite.

Iată cronologia faptelor: în mai 2003, instigatorul, un cetățean străin prezent în România în calitate de colaborator a două posturi de televiziune, spune într-o adunare publică la Cristuru Secuiesc: "(…) a trecut vremea statelor naționale (…). Să continuăm lupta pentru a nu avea parte de alți 80 de ani sub dominația unei noi uniuni” (n.n. Uniunea Europeană). "(…) În picioare maghiari (…), a sosit timpul. Acum ori niciodată!”

În aceeași lună, la Sfântu-Gheorghe, preciza: "Am inaugurat la Oradea statuia lui Bethlen Gabor și s-a adeverit că nu putem inscripționa nici numele principelui, nici deviza acestuia. Ce ar face irlandezii, bascii, catalanii, tirolezii din sud și corsicanii într-o situație asemănătoare? N-ar mai rămâne piatră de piatră. Noi însă tăcem, suportăm până când? (…)

În toamna anului 2003, același personaj declara: "(…) tinerii maghiari să nu se lase atrași de teoriile privind globalizarea, ci să le respingă cu hotărâre, să își construiască singuri viața în Transilvania (…)”.

Referitor la caracterul României de stat național-unitar și indivizibil, personajul deja celebru afirma: "Până acum și în Constituția Macedoniei figura această sintagmă, numai că albanezii din Macedonia au luptat cu kalașnikovul în mână până când au eliminat-o.”

Toate acestea au precedat apariția așa-numitului Consiliu Național Secuiesc, în numele căruia, în prezent, se intenționează obraznica provocare a Parlamentului României cu un nou proiect de "Lege privind autonomia Ținutului Secuiesc”.

Doamnelor și domnilor deputați,

La nici un recensământ de până în prezent al populației României nu a existat nici măcar un singur caz în care vreun cetățean al statului român să se declare de "naționalitate secui”.

Pe cine reprezintă atunci, așa-numitul Consiliu Național Secuiesc, și ce voiește el să guverneze?

Este, oare, întâmplător și faptul că, tocmai într-o astfel de conjunctură, virulenta propagandă nerevizionistă pătrunde în România cu pseudo-filmul "Trianon”, nimic altceva decât o reluare actualizată a temelor doctrinei hungariste ale cărei baze au fost puse de Miklos Horthy prin Memorandumul din octombrie 1919, ce exprimă și în prezent esența politicii extremiste revanșarde, care, în ceea ce privește România prevedea: "(…) inamicul numărul unu al Ungariei este România pentru că cele mai mari pretenții teritoriale sunt împotriva ei și pentru că este cea mai puternică dintre statele vecine (…); intensificarea mișcării revizioniste din Transilvania”; "exploatarea divergențelor teritoriale ale României cu celelalte țări vecine”.

Istoria se repetă, dar noi nu trebuie să-i repetăm greșelile fiindcă cine nu învață ori uită lecțiile istoriei riscă a se întoarce în epoca de piatră.

Solicit, pe această cale, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să vină în fața Parlamentului și să ne lămurească în legătură cu scrisoarea primită din partea Consiliului Național Secuiesc prin care se solicită Guvernului României sprijin pentru autonomia Ținutului Secuiesc.

Ar fi un fapt de o extremă gravitate să ajungem în situația umilitoare de a constata că Guvernul României, prin intermediul primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, s-ar fi angajat cu ocazia vizitei la Budapesta, în ianuarie 2005, să sprijine autonomia secuilor, încălcând grav prevederile Constituției României”, a fost intervenția fostului deputat PSD Ion Stan.

Petiția pentru reconcilierea româno-maghiară nu are nicio șansă. "Ungaria are un avans foarte serios”

Fostul parlamentar Sorin Ilieșiu a înaintat o petiție pentru reconcilierea româno-maghiară. Aceasta a fost înregistrată la Registratura Generală a Guvernului României la data de 15 martie (când se sărbătorește una dintre cele trei sărbători naționale ale Ungariei) și a fost adresată d-lui Kelemen Hunor în calitate de viceprim-ministru al României și de președinte al Uniunii Democrate Maghiare din România. EvZ a publicat integral petiția, poate fi citită AICI.

Fost profesor la Academia Națională de Informații, generalul Aurel Rogojan este de părere că petiția pentru reconcilierea româno-maghiară nu va avea succes din cauza vulnerabilității pe care o prezintă. Aurel Rogojan a mai vorbit și despre avansul Ungariei atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu. "Patria a fost trădată chiar din interiorul sistemelor serviciilor”, susține profesorul de informații.

"Din păcate, petiția nu va avea nicio șansă fiindcă ceea ce cere domnul Ilieșiu prin această petiție este în competența președintelui României, iar destinatarul este greșit, fiindcă Kelemen Hunor și UDMR nu pot să-și asume păcatele hungarismului. UDMR-iștii și parlamentarii UDMR-ului sunt cetățeni români, care au jurat pe Constituția României, deci buna lor credință este prezumată. Desigur, cu tot respectul, cu toată condescendența, cu tot adevărul tragic pe care îl exprimă această petiție și la care subscriu în totalitate, nu putem să-i cerem acest lucru UDMR-ului.

UDMR-ul este o construcție politică cu cetățeni români. Unii cu dublă cetățenie, dar cei care sunt în Parlament, inclusiv Kelemen Hunor, au un jurământ. Se prezumă, deci, că el (Kelemen Hunor) recunoaște Constituția României și o respectă, fiindcă altfel nu ar fi în funcția pe care o deține. Aceasta este o vulnerabilitate a petiției. O reconciliere româno-maghiară are loc de la o entitate statală la o entitate statală, nu între un grup de cetățeni români, chiar dacă unii sunt din punct de vedere etnic maghiari. Reconcilierea trebuie făcută de la președinte de stat la președinte de stat, sau de la guvern la guvern, pe când petiția cere reconciliere între cetățenii aceleiași țări – aceasta este vulnerabilitatea petiției.

Autoritățile refuză să ia act față de tragediile suferite de români

"Petiția are, însă, meritul că aduce în spațiul public niște realități față de care autoritățile oficiale ale statului român refuză să ia act și poziție. În istoria vieții parlamentare românești există declarații politice exact de această factură, ca și petiția domnului Ilieșiu, în care s-a încriminat înalta trădare a unor înalți demnitari ai statului român începând de la președintele României care le-a făcut jocurile – să nu uităm ce cazacioc în ritm de ceardaș au dansat Traian Băsescu și cu Orban în tabăra de vară, lucruri despre care și noi am scris și avem măcar satisfacția că ceea ce am publicat începe să dea roade, în sensul că mai gândesc și alții ca mine, însă gândesc foarte târziu. Cartea este pierdută.

Pe termen scurt și mediu, Ungaria are un avans foarte serios. Este trist și regretabil ceea ce simt ca transilvănean, când mă duc acasă și uneori calc pe pământ străin, care este între granițele României, dar are ca proprietar pe cine are. Fiindcă așa politică a guvernului de la Budapesta de a susține revizionismul și neorevizionismul prin achiziție de proprietăți pe teritoriul României există și astăzi . Dacă domnul Virgil Măgureanu, înainte de a-și preda mandatul domnului Costin Georgescu, nu abroga o serie de reglementări care vizau apărarea gliei românești, poate că structura proprietăților din Ardeal era cu totul alta, însă sta este o altă chestiune, care ne duce deja pe un alt plan al discuției. Patria a fost trădată chiar din interiorul sistemelor serviciilor”, a evidențiat Aurel Rogojan.

Ceea ce clamează extremiștii UDMR nu concordă cu simțirile comunității maghiare

Manifestările publice ale extremiștilor UDMR rețin atenția în legătură cu influența acestui tip de acțiuni în dinamica spațiului românesc. Fostul profesor Aurel Rogojan este de părere că ceea ce clamează radicalii UDMR nu este în conformitate cu simțirile maghiarilor, care nu au prezentat reticență în conviețuirea cu românii.

"Eu am urmărit manifestațiile ungurilor din momentul în care Viktor Orban s-a afirmat pe scena vieții politice, chiar am făcut și un compendium publicat în patru volume succesive. Am transmis inclusiv prin ceea ce am scris în ultimii 15-20 de ani: toate manifestările publice prin presă, care nu au fost la locul lor – din partea nu aș spune neapărat a UDMR-ului, ci din partea radicalilor, a extremiștilor – ceea ce clamează unii lideri ai comunității maghiare nu concordă cu ceea ce gândește și simte comunitatea maghiară, care nu a avut probleme de conviețuire cu românii. Și nici comunitățile românești din Ardeal nu au avut cu maghiarii decât atunci când au apărut radicalii, extremiștii și politicienii care urmăreau cu totul și cu totul alte scopuri. Însă să fim bine înțeleși – Budapesta nu face de capul ei ceea ce face. Ea are în spate puteri mult mai mari care înseamnă ceva în economia geopolitică, fac referire aici și la est, dar și la vest”, a afirmat Aurel Rogojan.

"După 1918, în circa 10-11 ani de la Marea Unire, în mare măsură cei care au fost semnatarii și giranții Tratatului de la Trianon au fost convinși că au greșit, iar dovada a fost reprezentată de cesiunile teritoriale care s-au întâmplat în 1939-1940. Deci susținerea neoregionalismului maghiar este foarte puternică, precum este și influența pe care au dobândit-o prin atitudinea promaghiară din lumea occidentață, începând din Canada până în Australia și din Suedia până în America Latină. Nu mai vorbesc despre ce se întâmplă acum. Și nici despre motivele reale ale iubirii prințului Charles față de Transilvania”, a conchis fostul profesor la Academia Națională de Informații, generalul (r) Aurel Rogojan.

Sursa: EVZ