„Nu văd nici cea mai mică șansă să ne întoarcem, nu doar la frontierele din 1991, dar nici măcar la cele din 24 februarie (2022 – data invaziei).”

Un experimentat lunetist ucrainean, care luptă în regiunea Bahmut, a acordat un amplu interviu politologului Iuri Romenko, difuzat miercuri pe canalul de Telegram al acestuia.

Luptătorul, care a purtat mască în timpul interviului și a fost indentificat cu numele fictiv de Konstantin Proșinski (prenumele său real este Andrei, iar apelativul de luptă „Nașul”), a făcut o serie de dezvăluiri excepționale despre situația de pe front, starea armatei ucrainene și perspectivele războiului.

Cotidianul Strana a făcut un rezumat al discuției, din care am extras informațiile pentru materialul de mai jos.

Bătrânii și bolnavii sunt trimiși în Iad

În opinia lunetistului, mobilizarea se desfășoară în mod greșit. Sunt trimiși pe front recruți total neantrenați și adesea cu vârste de peste 50 de ani și cu o mulțime de boli.

În plus, comandanții le dau acestor recruți neantrenați ordin să intre în luptă în primele linii, fără a le face o minimă pregătire de câteva zile.

Luptătorul a relatat că, printre recruții trimiși recent la Bahmut, cel mai „tânăr” avea 52 de ani.

Printre ceilalți, mulți aveau boli ca tuberculoză, hepatită sau diabet.

Acești oameni au fost mobilizați, și-au petrecut noaptea la comisariat și a doua zi au fost trimiși la Bahmut.

Mulți dintre ei, după prima experiență de luptă, în care au văzut „iadul cu ochii”, au scris declarații în care refuzau să mai participe la ostilități, fără să se teamă de posibilele repercusiuni.

O astfel de declarație nu are consecințe penale, dat fiind că nu e vorba de dezertare.

Mai mult, declarantul trebuie transferat la o companie de sprijin, iar lunetistul a afirmat că, în curând, astfel de companii „vor număra mii de oameni”.

El s-a referit și la interdicția bărbaților de a călători în străinătate, afirmând că „mobilizarea dură” nu reprezintă o condiție pentru victorie, deoarece „nu vom câștiga niciodată un război cu Rusia prin superioritate numerică”.

Fără rotație pe front

Luptătorul a declarat că sunt „aceleași brigăzi” care luptă fără pauze și că oamenii nu sunt retrași de pe front pentru refacere timp de șase luni sau mai mult.

Potrivit normelor occidentale, ei nu ar trebui ținuți pe front mai mult de trei luni.

Citând cifre oficiale, luptătorul s-a întrebat de ce, din cei un milion de membri ai Forțelor Armate Ucrainene, doar 300.000 luptă pe front.

Stafia Stalingradului

Lunetistul susține că mulți dintre comandanții ucraineni mai în vârstă încearcă să realizeze un „mini-Stalingrad”, menținând cu orice preț pozițiile și lansând atacuri frontale împotriva pozițiilor ruse foarte bine întărite.

El povestește cum unitatea sa a fost trimisă împotriva rușilor, care își stabiliseră poziții în clădiri înalte din Bahmut. Lunetistul și caramarazii săi au fost nevoiți să parcurgă șapte kilometri în câmp deschis.

De multe ori, soldații ucraineni sunt nevoiți să parcugă târâș astfel de distanțe, în câteva zile, înarmați doar cu arme ușoare și o mitralieră.

Motivul: dotarea deficitară și birocrația fac extrem de dificilă alocarea pentru o misiune de tancuri, vehicule blindate pentru transportul infanteriei sau mortiere de asalt.

Lunetistul spune că birocrația este atât de mare, încât comandamentele ucrainene sunt numite „Armatea de Hârtii Ucraneană”.

„Dacă un echipament este distrus, trebuie scrise și trimise circa două sute de rapoarte, în câte patru exemplare. Pentru o persoană moartă se completează două hârtii.”

Mai mult, este o lipstă acută de muniție și pentru armele ușoare. 

Rușii învață repede

La început, forțele ruse foloseau mai des atacurile frontale și sufereau pierderi grele, spune lunetistul.

Acum, atacă în grupuri de 6-12 oameni.

„Învață. Au început deja să se adapteze la modul nostru de luptă. Modul nostru de luptă este destul de eficient. Sau – cel puțin – era. Dar acum, ne-am blocat. În același timp, au mai mulți oameni decât noi, au mai multe tancuri, artilerie, obuze, tunuri și așa mai departe.”

În plus, rușii își dispersează logistica. De exemplu, folosesc ATV-uri pentru aprovizionara unităților cu hrană și muniție.

„Nimeni nu își irosește obuzele pe ele. Merg rapid, descarcă și se întorc. Am văzut că e o treabă grozavă și am început să cumpărăm și noi ATV-uri.”

Lunetistul mai spune că rușii au început să folosească și tactici din Războiul din Vietnam. Sapă adăposturi în pădure pentru doi-trei oameni, care se ascund sub rădăcinile copacilor.

Dacă trupele ucrainene de asalt se apropie, rușii „se bagă sub rădăcini” și își anunță camarazii să lanseze tiruri de mortiere.

Trupele ucrainene suferă pierderi grele, iar rușii – adăpostiți sub rădăcini – scapă nevătămați.

După care ies din ascunzătoare și încep să îi secere cu o mitralieră pe ucrainenii supraviețuitori.

Rușii „au și mai multe drone decât noi”, mai spune lunetistul, inclusiv Orlan, care sunt foarte eficiente. „Nu o poți vedea, nu o poți auzi – doar noaptea, după lumini. Realizează foarte bine operațiuni de recunoaștere și furnizează indicații clare.”

Rusia pare mulțumită cu ce are acum

„Nașul” lasă să se înțeleagă că rușii manifestă intenționat reținere.

„Să zicem că 30 de rachete zboară spre Kiev și noi le doborâm. Dar dacă ar zbura 500 de rachete spre Kiev într-o zi? Sau 500 de (drone) Shahed deodată, din toate părțile? Atunci situația ar fi puțin diferită, ca să zic așa... Deci, (rușii) ar putea face multe lucruri, dar nu le fac.”

Lunetistul ucrainean este înclinat să creadă că rușii nu vor să avanseze dincolo de actuala linie a frontului. Ceea ce, crede el, reprezintă o șansă pentru a se pune capăt războiului.

Scenariul coreean

„Nașul” susține că armata ucraineană ar accepta o înghețare a conflictului, conform precedentului din Războiul Coreei: aceasta ar presupune un armistițiu și încetarea focului de-a lungul liniei frontului. 

„Victoria trebuie să derive din obiectivele pe care și le-a stabilit Putin. A fost obiectivul lui Putin să cucerească teritorii? Nu cred. Scopul a fost să distrugă statalitatea Ucrainei, să facă în așa fel încât Ucraina să nu mai existe.”

Și lunetistul adaugă:

„Dar noi nu vom pierde Ucraina. Teoretic, putem pierde părți din unele zone – trebuie să fim pregătiți pentru asta – dar nu ne vom pierde statalitatea ca țară. Nu cred că armata nu înțelege acest lucru. Nu cred că – într-o astfel de perspectivă - armata s-ar duce la Kiev să dea jos guvernul.”

 „Nașul” s-a arătat foarte sceptic cu privire la posibilitatea ca Ucraina să își mai recupereze teritoriile pierdute până acum:

„Nu văd nici cea mai mică șansă să ne întoarcem, nu doar la frontierele din 1991, dar nici măcar la cele din 24 februarie (2022 – data invaziei).”

Ideea Scenariului Coreean pentru Ucraina nu este nouă: ea a fost evocată, între alții, și de fostul consilier al lui Zelenski, influentul Arestovici.