ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Rușii și ucrainenii se acuză reciproc de tiruri”, a repetat până la sațietate presa. Dar tot ea ne-a informat că rușii au ocupat centrala din martie. Cum e posibil? „Pericol de accident nuclear!” Experții AIEA au inspectat centrala dar raportul lor e sibilinic. Care e realitatea?

O analiză excepțională a lui François Martin în Le Courrier des Stratèges pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Experții Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) s-au întors din Ucraina la Viena și au redactat primul lor raport.

A atras mai cu seamă atenția o frază sibilinică a directorului Agenției, Rafael Grossi (1), fără ca acesta să o explice.

Ca întotdeauna, pentru a înțelege lucrurile din spatele oceanului de minciuni și de propagandă, trebuie să te informezi și să pătrunzi ceva mai mult în detalii, ceea ce majoritatea oamenilor nu își dau osteneala.

Cine a făcut acest lucru știe că sunt mai multe luni de când rușii cer AIEA să vină să inspecteze centrala de la Zaporojie, dar guvernul de la Kiev se opune.

La un moment dat, s-a produs chiar o altercație între Kiev și AIEA, cea din urmă replicându-le ucrainenilor că nu are nevoie de acordul lor pentru a veni să inspecteze centrala, deoarece starea centralei o impune neapărat.

Cu toate acestea, AIEA nu a îndrăznit să treacă peste voia ucrainenilor.

Plecând de la aceste evenimente vechi, se pot pune mai multe întrebări și trage unele concluzii:

1.   Cum se face că, timp de mai multe luni, Ucraina s-a opus acestei vizite, cu riscul provocării unui mare accident nuclear?

Acest blocaj al autorităților de la Kiev este într-un fel surprinzător. Într-adevăr, ai fi crezut că securitatea populației ucrainene, și chiar a celorlalte țări europene, ar fi trebuit să primeze în fața oricărei logici de război.

Nu a fost cazul.

Care au fost motivele acestui uriaș risc asumat?

Două, în principal: primul este că, acceptând să fie inspectată o centrală aflată în teritoriul controlat de ruși, guvernul de la Kiev ar fi putut valida ideea că și-a pierdut legitimitatea asupra acestui teritoriu.

Dar, mi s-ar putea răspunde, Kievul ar fi putut să accepte arătând clar că vizita nu pune deloc sub semnul îndoielii faptul că centrala îi aparține.

Nu a făcut-o, deci înseamnă că acest motiv nu era decât un pretext, și că exista un alt motiv, ascuns, mult mai important.

Și, într-adevăr, nu există decât un singur motiv real: provocarea de bună voie a unui accident nuclear pentru a-i acuza pe ruși.

Dacă s-ar fi petrecut acest lucru, opoziția ucraineană față de inspectarea centralei ar fi fost repede uitată, iar lumea întreagă l-ar fi acuzat pe „diabolicul Putin” că a otrăvit aerul întregii Europe. Șah și mat.

Ucraina și mai ales comanditarii săi neoconservatori americani sunt gata de orice.

2.   De ce AIEA, după ce le-a transmis ucrainenilor că nu are nevoie de aprobarea lor pentru vizită, nu a efectuat-o?

În lumina celor de mai sus și în contextul militar în care Ucraina este pe cale să piardă războiul, probabilitatea unui accident, fie și limitat, ca urmare a unei manevre tehnice greșite a rușilor, reprezenta pentru Occident o oportunitate de neratat, deoarece ar fi schimbat dintr-odată cursul războiului.

Din acest motiv, este foarte probabil că presiunile americane asupra AIEA au fost uriașe, iar Agenția nu și-a permis să le ignore și să se lipsească de acordul explicit al ucrainenilor.

În plus, în cazul unei vizite fără acordul Kievului, tehnicienii de la AIEA ar fi trebuit să ajungă la centrală prin teritoriul controlat acum de ruși, ceea ce i-ar fi iritat pe adversarii acestora.

Prin obținerea acordului ucrainenilor, vizita a fost organizată plecând de pe teritoriul lor, ceea ce a contribuit într-un fel la „relegitimarea” acestora.

Mai mult, dacă, din întâmplare, pe teritoriul ucrainean s-ar fi înregistrat o „fisură” în organizare și inspectorii AIEA ar fi devenit ținta unor focuri de armă ale rușilor, experții agenției ar fi fost definitiv compromiși.

3.   În condițiile în care centrala de la Zaporojie este controlată de ruși, de ce toată presa occidentală afirmă că „rușii și ucrainenii se acuză reciproc de tiruri asupra acesteia”? (2)

Acest lucru este într-adevăr cu totul de neconceput. Rușii nu pot trage asupra lor înșiși!

Evident, tirurile sunt exclusiv ucrainene.

Totuși, cum este posibilă o asemenea minciună, și încă cu o asemenea unanimitate?

Și în acest caz trebuie să constatăm că puterea pe care o au asupra presei noastre agențiile americane, cele ce fabrică „story telling-ul” acestui război (3), este totală.

Orice relatare a adevărului este desființată. Contează doar impresia ce trebuie creată, în cea mai pură tradiție totalitară, orwelliană (4).

Acest lucru nu poate decât să ne îndemne la cea mai mare prudență față de orice informație vine din tabăra noastră și la verificări până la cele mai mici detalii.

4.   De ce Kievul trage asupra propriei sale centrale nucleare?

Într-adevăr, acest lucru pare lipsit de sens. Doar dacă nu îți pui întrebările de mai sus.

Pentru că am făcut asta, știm cât era de „interesantă” pentru Kiev oportunitatea unui accident care să fie imputat rușilor. Era poate ultima șansă a Ucrainei.

În consecință, odată ce responsabilitatea ucrainenilor pentru tirurile asupra centralei este suficient de bine „ocultată” de presa occidentală (5), aceste tiruri reprezintă o continuare logică a strategiei de refuz a vizitelor, descrisă mai sus.

Problema este că, probabil, comunitatea internațională s-a speriat de posibilele consecințe ale acestor acțiuni.

Ea a ajuns așadar să îi impună lui Zelenski (6) să își dea acordul pentru vizită, cu trecere din Kiev și nu prin sud.

Rușii și-au dat și ei acordul, iar misiunea AIEA a putut avea loc.

În plus, am avut și spectacolul jalnic al unei operațiuni de „recucerire” a centralei (7), organizată de ucraineni în ajunul sosirii inspectorilor.

Pritocită în creierul tulburat al vreunui „strateg” cu biroul la Washington sau la Londra, cusută cu ață albă, descoperită și deconspirată de zecile de spioni pro-ruși care roiesc în jurul puterii politice și militare de la Kiev, ea a eșuat lamentabil (8).

Dacă au avut cea mai mică îndoială în privința responsabilităților reciproce, inspectorii și le-au lămurit acum..

Dar, mai cu seamă, aflați în teren, ei au putut să adune și să raporteze dovezile privind distrugerile provocate centralei și pe autorii acestora (9).

În plus, au decis să mențină la fața locului o misiune restrânsă, dar permanentă, lucru care ar trebui să îi oprească în viitor pe ucraineni să mai tragă (10).

În toată această afacere, Putin a adoptat aceeași atitudine ca în afacerea grâului(11).

Deși era sub presiune, și-a păstral calmul și a lăsat tensiunea să crească. El nu a denunțat în gura mare uriașa minciună a Occidentului (12), ci a așteptat ca acesta să se încurce în minciună și în strategia sa sinucigașă.

Până la urmă, Putin a obținut ce și-a dorit, adică o inspectare a centralei, ceea ce va permite repunerea ei în funcțiune, și utilizarea sa, în viitor, prin racordarea, fie la rețeaua ucraineană (pentru a putea șantaja Kievul), fie la teritoriile cucerite din sud (pentru a obliga Europa, în contextul penuriei din această iarnă, să acopere și deficitul de energie al Ucrainei).

De asemenea, Putin a obținut un audit real al responsabilităților pentru distrugerile de la centrală, o prezență permanentă a inspectorilor AIEA la fața locului și încetarea tirurilor.

Evident, el nu a acceptat „demilitarizarea” centralei, o fantezie care, așa cum am văzut, nu viza decât să pregătească un atac militar asupra acesteia.

De partea cealaltă, Zelenski s-a lăsat păcălit. Deși încă nutrea speranța că centrala va fi scoasă din mâna rușilor și securizată (13), a trebuit, constrâns, să accepte inspecția.

Radicalismul lui l-a trădat. Astăzi, el nu mai deține controlul asupra centralei, nu mai poate trage asupra ei și nu mai are la dispoziție nici cartea șantajului cu catastrofa nucleară.

Operațiunea sa de comando s-a terminat pe Nipru.

Centrala rămâne în zona rusă și ea va fi operată și repusă în funcțiune în beneficiul rușilor.

Zelenski a pierdut pe toată linia.

Așa cum le e obiceiul, rușii nu își vor trâmbița victoria.

Deși este evident că americanii nu se vor declara învinși și vor continua să caute alte tertipuri, rușii au reușit să își securizeze o enormă centrală nucleară. Cea mai mare din Europa.

Este o lovitură de maestru. Au capturat o piesă foarte valoroasă pentru jocul adversarului. O piesă pe care o vânau de luni de zile.

Tăcuți, ei așteaptă lovitura viitoare.

*

1)  „Integritatea fizică a centralei a fost violată.”

2)  Și folosind toate exact aceeași expresie.

3)  Și alte afaceri. Cf. articolele lui Eric Verhaeghe pe acest subiect.

4)  Diabolizarea „răilor”, cu orice preț, mizând pe cartea emoției. Suntem în plin 1984 al lui George Orwell cu al său Emmanuel Goldstein.

5)  Așa cum s-a și întâmplat!

6)  Iar americanii au fost nevoiți să accepte.

7)  Printr-o operațiune de comando cu bărci.

8)  https://lecourrierdesstrateges.fr/2022/09/03/guerre-dukraine-jours-184-189-la-semaine-aux-deux-defaites-kherson-et-zaporojie-de-vladimir-zelenski/

9)  Este posibil să fi adus și alte dovezi. Potrivit anumitor surse, ucrainenii desfășurau în interiorul centralei, cercetări militare (evident, cu ajutorul comanditarilor americani). Acest lucru explică poate discursul lui Zelenski, cu puțin înaintea atacului rușilor din februarie, cerând să fie ajutat să primească arme nucleare. În plus, asta ar explica și o asemenea strategie radicală, pentru a evita cu orice preț ca AIEA să descopere secretul.

10)                   Și ceea ce pare deja să se întâmple. Cel puțin pentru moment.

11)                   https://lecourrierdesstrateges.fr/2022/08/16/la-question-du-ble-la-malice-de-poutine-et-la-betise-occidentale-par-francois-martin/

12)                   „Rușii și ucrainenii se acuză reciproc pentru tirurile asupra centralei.”

13)                   Dar cum ar fi putut obține o asemenea promisiune? Putin nu se supune presiunilor occidentale, iar AIEA nu se poate angaja decât în aspecte tehnice, nu și politice.