ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Medicul și Părintele Ștefan Mindea nu este doar un neurochirurg de reputație internațională, care s-a aflat în topul „cel mai bun neurochirurg” al Universității Stanford, dar este și un caracter, o Conștiință, un Om și un mare român. De aceea se încearcă atacul la adresa unei mari valori a poporului român. Un popor deprimat, lipsit de nădejde, care nu-și mai cunoaște valorile sau ale cărui valori sunt denigrate este un popor care nu mai are puterea și coloana vertebrală de a se opune forțelor care urmăresc să-l desființeze. 

Mai jos oferim un material pentru cititorii ActiveNews despre îndrăgitul părinte neurochirurg. La final pot fi vizionate și câteva materiale video, printre care o emisiune și un interviu.

Mai menționăm și faptul că Dr. Ștefan Mindea a susținut ferm Referendumul pentru familie, s-a pronunțat împotriva vaccinării obligatorii și a totalitarismului medical și, de asemenea, s-a aflat printre personalitățile care au semnat manifestul împotriva dictaturii medicale în plandemie. Doar trei dintre motivele pentru care este vânat azi, la care se adaugă faptul că este preot al Arhiepiscopiei Tomisului, hirotonit de IPS Teodosie. Pr. Dr. Ștefan Mindea se mai face „vinovat”, între multe altele, de următoarele:

Dr. Ștefan Mindea a înființat prima secție de Neurochirugie Minim Invazivă la Universitatea Stanford din SUA, fiind cel mai tânăr șef de secție din istoria Universității Stanford. Timp de cinci ani consecutiv, Dr. Ștefan Mindea a fost premiat în Top 5 „cel mai bun neurochirurg” al Universității Stanford. După 35 de ani petrecuți în Statele Unite, el s-a întors în România în 2015, la îndemnul marelui Duhovnic Iustin Pârvu și s-a stabilit la Tomis - Constanța, în vechiul pământ creștin al Dobrogei. În prezent, el este coordonator al Secției de Neurochirurgie si Neuro-Oncologie din Constanța. Soția sa este și ea medic și împreună au 6 copii. În iunie 2020 a fost hirotonit preot în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Mănăstirea „Văcăreștii Noi” de Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie.

Dr. Mindea a efectuat în premieră mai multe intervenții minim invazive cerebrale și spinale la Universitatea Stanford. Are peste 40 de publicații și lucrări în jurnale internaționale de specialitate, fiind colaborator în 5 cărți de neurochirurgie și a susținut peste 100 de prezentări la diverse congrese internaționale de neurochirurgie.

În America a fost director al secției de neurochirurgie și chirurgie spinală oncologică a Centrului Medical Universitar Stanford și profesor universitar de chirurgie spinală minim invazivă la aceeași instituție.

Într-un interviu pentru revista Lumea Credinței, din aprilie 2019, neurochirurgul Ștefan Mindea a vorbit despre rolul credinței în viața sa și a mărturisit că se roagă pentru fiecare pacient, din momentul în care vine la consultație, și înaintea fiecărei intervenții, întrucât rugăciunea este cea care îi oferă siguranță și putere.

Oferim mai jos un fragment în care a povestit un caz de intervenție foarte grea, care însă a reușit, „ca urmare a neîncetatei rugăciuni”:

"Credința în Hristos este esența vieții, legătura cu Dumnezeu fiind esențială pentru existența noastră ca oameni. Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să vedem dacă viața în afara divinității ar avea vreun sens. Bineînțeles că nu! Nu poți trăi fără un rost în viață, fără o rânduială care să-ți confere echilibru și siguranță. Ar fi un fel de randomness (dezordine), iar noi am trăi într-un haos permanent, fără bucuria de a face lucrurile temeinic, de a rămâne ancorați într-o spiritualitate esențială. Eu încerc pe cât posibil să am o ordine bine pusă la punct, atât în familie, unde încerc să le insuflu copiilor mei bunătatea, corectitudinea, iubirea, cât și în mediul în care lucrez. De la echipa bine sudată cu care operez sau fac alte tratamente și până la pacientul care își pune ultimele speranțe în noi, totul trebuie să se plieze pe o atmosferă calmă, eficientă, destinsă, care să te facă pe tine ca om să o percepi ca pe o binecuvântare.”

„Atunci când ești bolnav, devii suspicios, temător și dacă nu-L ai pe Dumnezeu în suflet, te risipești în tot felul de frici. Din acest motiv, după ce ai stabilit toate reperele medicale ale bolii, trebuie să te apropii de sufletul pacientului cu credință și dragoste. Există însă și situații în care realmente te simți depășit.

Eram la Stanford, când a venit un pacient cu o tumoră imensă, care trebuia scoasă dintr-o bucată pentru a nu exista diseminare de celule în jur. Mi se părea ceva peste puterile mele, dar pacientul, un creștin chinez, insista să fie operat numai de mine. Incredibil, pacientul era unul dintre șefii de la Apple, un om foarte potent financiar, care s-ar fi putut opera oriunde în lume.

Până la urmă, mi-am făcut curaj și am mers la patul bolnavului, încercând să-i explic complexitatea situației: „Problema dumneavoastră de sănătate este una foarte complicată, cu care doar câțiva medici foarte experimentați se ocupă. Trebuie să recunosc faptul că nu am mai operat niciodată un astfel de caz. Am rezolvat cazuri complicate, dar unul ca acesta niciodată”. Nu l-am putut însă convinge; omul s-a uitat la mine și mi-a spus: „Eu am încredere în dumneavoastră. Simt că o să vă descurcați. Mă las în mâna dumneavoastră”.

După zile și nopți de rugăciune, am făcut un Maslu pentru pacientul meu creștin și am intrat în sala de operație rugându-mă, lăsându-mă efectiv în voia Domnului. Era ca un fel de ascultare, operam și mă rugam! În tot acest timp pacientul a fost puternic anesteziat, pentru că nu puteam estima cât va dura operația. În mod normal, o astfel de operație durează în jur de 20 de ore și se sângerează șase-șapte litri de sânge ... Cu alte cuvinte, ar fi trebuit transfuzat tot sângele pe care pacientul îl avea în el. În mod cu totul minunat, operația a durat doar zece ore, adică jumătate din cât ar fi trebuit să dureze o astfel de operație, iar cantitatea de sânge pe care pacientul l-a pierdut a fost sub un litru de sânge. Fără cuvinte!

Reușita acestei intervenții extrem de grele a survenit ca urmare a neîncetatei rugăciuni."

Hirotonit preot pe 8 iunie 2020. IPS Teodosie: „Știința și credința s-au întâlnit astăzi în cel care a primit taina hirotoniei întru preot: un medic iscusit, cel mai tânăr neurochirurg din Statele Unite”

Medicul neurochirurg a fost hirotonit preot pe 8 iunie 2020, în a doua zi de Rusalii, la Mănăstirea „Văcăreștii Noi” din comuna Lumina, județul Constanța. Hirotonia a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie.

"Religia transcende știința, merge dincolo de știință, dar știința poate să facă începutul inteligibil al credinței. De aceea, iată, aici, cu adevărat, se vor întâlni știința și credința. Și s-au întâlnit astăzi în cel care a primit taina hirotoniei întru preot: un medic iscusit, cel mai tânăr neurochirurg din Statele Unite și profesor universitar și, iată, adus aici din chemarea credinței, prin părintele de vrednică pomenire Iustin Pârvu. De n-ar fi fost acest părinte, părintele Ștefan Mindea n-ar fi fost astăzi aici. Prin canon a venit. 

Credința are niște precepte foarte precise. E mai puternică decât știința, pentru că e mai veche. Dumnezeu este și al științei, și al înțelepciunii. Știința vine de la Dumnezeu. Unii oameni de știință cred că ei au descoperit știința. Nu, știința Îi aparține întâi lui Dumnezeu. Și, iată, o știință atât de vie a putut să fie împreunată cu o credință atât de autentică cum au românii. A spune că Pr. Mindea este un câștig este un cuvânt prea ușor. Este sublim!”, a spus IPS Teodosie, după hirotonirea preotului Ștefan Mindea.  

„Fără harul lui Dumnezeu, actul medical este absolut un chin”, „Fiecare medic ar trebui să fie și preot”

Preotul Ștefan Mindea a fost întrebat atunci cum și-a dorit să devină preot și cum va îmbina cariera de medic cu cea de slujitor al lui Dumnezeu, iar el a răspuns: „Cred că pe parcurs a venit ca un har al lui Dumnezeu. Cred că aceste două domenii merg mână în mână. Dacă ne gândim și din punct de vedere istoric, cei leproși erau trimiși la preoți. Biserica noastră e plină de sfinți care vindecau. Orice boală trupească are și o boală sufletească și, din acest motiv, consider că la modul ideal, fiecare medic ar trebui să fie și preot. De aceea, îmi doresc să încerc să vindec sufletele oamenilor, în primul rând.”

"Fără harul lui Dumnezeu, actul medical este absolut un chin. Am avut anumite momente în care lucrurile au mers foarte greu și am avut alte momente încât cele mai complexe cazuri se desfășurau așa de frumos și natural”, a mărturisit Ștefan Mindea.

"În neurochirurgie lucrurile sunt ceva mai complicate decât s-ar părea și asta pentru că în cazurile grave, în cancere, în metastaze, te uiți spre Cer și aștepți ca Dumnezeu să te ajute să iei decizia cea mai înțeleaptă. De obicei, eu mă rog de când pacientul vine la consultație până în momentul în care iau decizia de a-l opera”.

Dr. Mindea a mărturisit că legătura sa „trainică și statornică” cu Dumnezeu se datorează în mare parte bunicii sale:

„Ea ne ducea la biserică, ea ne-a deslușit taina rugăciunii și tot alături de ea am început să postim încă de pe la cinci-șase ani. Chiar dacă eram relativ mici, de la ea am învățat cât de important este să fim cuviincioși, să fim buni cu cei de lângă noi, dar mai ales să învățăm să facem o jertfă cât de mică pentru Dumnezeu, Care ne dăruiește atât de mult”.

Impresionat de viața Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu

De asemenea, într-un interviu pentru Ziarul Lumina, din iunie 2015, dr. Ștefan Mindea a mărturisit cum, citind despre viața Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu, a fost atât de impresionat, încât și acest lucru l-a determinat să ia decizia de a se întoarce acasă: „Când am citit cartea despre viața lui Valeriu Gafencu am rămas absolut șocat. Nu am crezut că poate fi posibil așa ceva, oameni de asemenea sacrificiu. Viețile unor astfel de oameni, sfinți, influențează sufletul omului de azi. Cât de mult s-au luptat ei pentru țara aceasta, cât de mult s-au jertfit pentru aproapele lor! Aceste idei m-au condus la întrebarea: eu pentru cine mă jertfesc? Așa că împreună cu soția mea ne-am tot gândit la ideea plecării în România din ce în ce mai mult, și cu sprijin de la duhovnic [părintele Iustin Pârvu] și alți prieteni am luat decizia întoarcerii acasă.”