Continuăm să publicăm din interviul realizat cu profesorul Constantin Barbu, din care puteți citi primele două părți aici:

Constantin Barbu: Într-un fel, cumplițenia și cruzimea sunt meseria mea. Interviu cu Victor Roncea pentru ActiveNews (I)

CEI 22. Constantin Noica despre Constantin Barbu și Constantin Barbu despre Constantin Noica, la 35 de ani de la moartea marelui filosof. Interviu ActiveNews cu Victor Roncea (II)

Victor Roncea: Domnule Barbu, știu că ați tăcut vreo 20 de ani. Puteți să-mi spuneți de ce ați tăcut și ce ați proiectat, ce ați gândit și ce ați scris în această lungă perioadă?

Constantin Barbu: Am tăcut timp de aproape 20 de ani fiindcă a trebuit să meditez în tăcere. Am încercat să gândesc cu totul altfel, cumplit de radical. Am avut străfulgerarea că toată gândirea tradițională din ultimii 2500 de ani este o eroare de gândire arheală, a omului „ipochimen" obsedat de a fi supremul, a conduce, a fi deasupra tuturor. Culmea ironiei că acest „supraom" se luptă din răsputeri cu supraviețuirea, și nu cu supra-viețuirea!

Toate marile limbi indo-europene (cu izvoare nostratice) au arhitectură ontică eronată. Repetă și se repetă cu gândirea arheală. Mai simplu spus: ființa omului și mintea sa se agață de o origine arheală care cade (cu gramatică cu tot) în timp.

Am dezvăluit aceste scheme ontonoetice în cartea Hestia. Încercare de a dezlega imaginea lumii (publicată în 1989, cu titlul Încercare asupra temeiurilor limbii românești).

De tăcut am tăcut mult. Nu scrierea unei cărți este grea ci meditația care îți aduce viziunea. E greu să vezi, nu să scrii. Supracartea fără de ce care are vreo 2500 de pagini am scris-o în vreo trei ani (scriind în același timp și partea a doua și a treia din Divina tragedie, partea întâi scriind-o la sfârșit, fiindcă o scrisesem în anii 90 și o pierdusem...). Supracartea fără de ce are cinci volume și se va încheia cu o cărticică numită chiar așa Libellus inexistibilis (care se așază după cele cinci volume). Cărticica este în lucru.

Nu pot să vorbesc prea clar despre ce am gândit și ce am proiectat și ce am lucrat în 20 de ani fiindcă am scris atât de mult încât, realmente, nu mai știu titlurile multor cărți de poeme.

Imaginează-ți vreo 575 de volume din Monumenta Romaniae Historica, vreo 880 de volume din Biblioteca lui Eminescu, 250 de volume din Monumentele ortodoxe și bizantine aflate în Bizanț în anul 1453... Am încă nepublicate peste 300 de volume de versuri...

VR: Mi-ați spus că aveți cărți de poeme uriașe...

CB: Cred că sunt zece volume care au câte 1000 de pagini. Apoi trei volume de peste 2000 de pagini. Iar Biblion care se compune din 3500 de poeme. Din Stâlpul versului am scris deja 2500 de poeme.

Nu am avut niciodată „în planul meu mental" să scriu aceste cărți. Ele încearcă să-mi descompună o tragedie care mă va depăși până la sfârșitul vieții.

VR: Supremele Angelei este o carte cu totul specială. Știu că nu vreți să vorbiți despre această carte, dar vă rog să spuneți cel puțin două-trei propoziții.

CB: Supremele Angelei este o carte cu totul aparte, unică în istoria poeziei mondiale (exceptând micuța O sută de mii de miliarde de poeme a lui Raymond Queneau), o carte care se poate citi în zece mii de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ani pământeni. Cartea Supremele Angelei are 366 de pagini, 365 de pagini au câte 24 de versuri, pagina 366 are 6 versuri. Așadar, în total există 8766! versuri și 8766! trebuie citit 8766 factor, adică există zece mii de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de poeme posibile. Dar vom dezvălui metoda citirii la momentul potrivit. Cartea a fost deja tradusă în franceză, spaniolă, italiană și albaneză. Este posibil ca ea să cunoască și versiunile germană, engleză și suedeză. Vom vedea.

VR: Ce gândiți ca „simplu scriitor" despre situația planetară actuală ?

CB: Omul și-a dat singur o lecție: are puterea de a dispărea. Coronavirusul nu-i decât un exercițiu de distrugere în masă. S-a testat reacția. Acum sunt manifestații care pot răsturna situația, dar lumea uită ușor și se întoarce în poziția de repaos. Pericolul unui război în Europa demonstrează că omul n-are memorie. Europa n-a învațat nimic din primul și al doilea război mondial. E un nou episod de ciocnire a civilizațiilor. De data aceasta, e o ciocnire intracivilizație. Ar trebui văzut ce spune dreptul istoric internațional despre țările Europei și teritoriile lor real-istoric-adevărate. Fără drept nu există nici o realitate pe lume, ca să-l parafrazez pe Eminescu („Archaeus este singura realitate pe lume"). Fiindcă drept asta înseamnă: arche. N-ai archeu, n-ai existență. Apoi civilizația planetei este una europeană, locală (în Europa) și extinsă: Uniunea Europeană, Anglia, SUA, Rusia. Între aceste mari țări nu trebuie să existe niciodată un conflict militar. Pe hartă sunt și vecine. Sunt ale Emisferei Nordice. Iar Europa trebuie să definească acest „lucru mare și sfânt" (Dostoievski): Ce este Europa? De când este? De unde până unde? Ce sens are? Dar Noica, marele meu maestru, m-a învățat trei lucruri. Unul este acela de a nu face politică. Eu nu fac politică și nici nu mă pricep.

VR: De ce spuneți, „nu din nihilism", că omul încă nu există fiindcă nu gândește încă?

CB: „Nu din nihilism".

Omul nu gândește încă.

Nihilismul este european (cu adânci rădăcini în buddhismul marelui vehicul), nietzschean hermeneutizat de Heidegger (voința de putere, Nietzsche, vol. II), cărți pe care eu le-am studiat îndelung și le știu pe de rost. Poate că ne-am pertransversat deja. În fine...

Omul are o istorie încă scurtă, ceea ce înseamnă cel mult o secundă istorică, „galactic" vorbind. Ce pretenții să ai de la el?

Apoi omul se exprimă într-o limbă nostratică rudimentară, de maimuță, de biped, „subt-vremi".

Toată „gândirea" de până astăzi este una a voinței de putere șia supremației.

Schema nostratic-protoindoeuropeană (din toate cele 964 de rădăcini N-I-E), și ca vocabular și ca morfologie și sintaxă este una archeală. 

Ar-che, rădăcina cade pe verticală: originea intră prin cădere în timp și lume. Donație și ablație. Facere din karaka (având în familie și puterea din kriti sau din germanu Kraft), dacă vorbim „în limbi".

Am dezvoltat asta în primul volum din Supracartea fără de ce care chiar așa așa se cheamă: De ce nu s-a gândit încă?

Fiindcă în N-I-E și în gramatica ritual-sacrificială nu se poate gândi decât suprematist și, prin urmare, sacrificial.

Dacă omul nu se va depăși măcar ca supraom (nu în sens nietzschean ca stăpân al pământului) va fi o specie ratată.

Cu Supracartea îi dau o lecție ajutătoare.

VR: Știu că „nu faceți politică" dar vă întreb: „ce spun arhivele?"

CB: Arhivele, 74 sunt multe și bogate și geniale. În 24 de limbi. Documentele aduse noi, Academia Tomitana, IPS Teodosie și de mine, fac din România o țară multimilenară cu toate actele în regulă.

Polisul Tomis are o străvechime istorică fenomenală fiind din aceeași generație cu marea Romă și celebrul Bizanț. Ortodoxia românilor e atât de străveche și de adâncă și ea își are urme geniale în cele mai vechi și mai bogate arhive ale lumii: Vatican, Roma, Napoli, Milano, Torino, Berna, Madrid, Strassbourg, Autun, Paris, Reims, Cambridge, Oxford, Londra, New-York, Berlin, München, Heidelberg, Viena, Sankt-Petersburg, Moscova, Stockholm, Istanbul, Athos, Ierusalim...

Actele străromânilor și românilor și-au găsit adăpost în toate marile și celebrele limbi ale planetei: greacă, latină, chineză, arabă, turcă, islandeză, engleză, germană, gotică, franceză, italiană, suedeză, rusă, bulgară, sârbă, albaneză, ucraineană, irlandeză, polonă, paleoslavă, cehă, armeană, egipteană, ebraică.

VR: Ați înviat 1000 de ani ce păreau lipsă din istoria străromânilor și românilor. Mă gândesc, în special, la episcopii, arhiepiscopii și mitropoliții Tomisului și la manuscrisele lui Ovidiu, la manuscrisele Cosmographielui Aethicus Histricus, la manuscrisele lui Ioan Cassian și Dionysius Exiguul tipărite împreună cu Arhiepiscopia Tomisului și Academia Tomitană.

CB: Sunt și urme scripturale fenomenale despre Darius al lui Istaspe și despre Alexandru cel Mare.

Dacă socotesc de la anul înființării sale, înainte de Hristos, cetatea Tomisului are până în anul 1359 (când se întemeiază mitropolia de la Curtea de Argeș) aproape 2000 de ani.

Lista mitropoliților, arhiepiscopilor și episcopilor de la Evangelicus până la Iachint de Vicina este grăitoare pentru existența neîntreruptă a străromânilor și românilor.

VR: Îmi puteți face o listă scurtă ce ceea ce ați adus culturii române ca daruri de mare preț?

CB: O listă? Să schițăm o listă:

1.      Eminescu, diplomă de la Universitatea din Berlin (25 ianuarie 1875) - Matrikelbuch

2.      Pagini cu scris original Dionysius Exiguus, anul 497, cel mai vechi manuscris original scris de un autor născut pe teritoriu nostru actual.

3.      Manuscris în greacă inedit Ioan Cassian, aflat cândva la Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, azi la Oxford.

4.      Identificarea manuscrisului Descriptio Moldaviae (Odessa) plus manuscrisul Hronicul vechimii, Tratatul de la Luțk, zeci de lăzi inedite din Arhiva Cantemir, Harta Moldovei, identificarea sa. ...

5.      Singurul manuscris Ioan Tomitanul (2 file și 3-4 rânduri) găsit la Londra

6.      Discul lui Paternus aflat în Arhivele imperiale din Sankt-Petersburg (imagine oficială)

7.      Cele mai vechi șase manuscrise ale Cosmographiei lui Aethicus

8.      Manuscrisele din Vatican ale călugărilor sciți

9.      Papirusul lui Traian din anul 106, 8 august (când Decebal trăia)

10.    Palimpsest Ioan Cassian, anul 501, Torino

11.    Manuscriele Ovidius Tristele și Ponticele, sec. VII, Germania

12.    Synekdemos cu cuvinte în tracă, dacă, scită, getă, sute de cuvinte

13.    Sfântul Andrei, manuscris anul 380, Franța

14.     Sfântul Ioan Cassian, manuscris original, Franța

Niciodată nu trebuie să uităm să mulțumim celor care ne-au ajutat: Acad. Günter Stock și Academia Germană, Președintele Vladimir Putin, Înaltpreasfinția Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Fundația Dimitrie Cantemir, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir București, Academia Internațională Mihai Eminescu.

Acad. Günter Stock răsfoind un manuscris Eminescu din Arhiva Eminescu

Actul original, privitor la primirea lui Cantemir în Academia Brandenburgică (în Arhiva Academiei Germane, cu președintele Academiei, Acad. Günter Stock)

Moscova, manuscrisul Sacro-sanctae Scientiae indepingibilis Imago

Originale Cantemir în Arhiva Ministerului de Externe, Moscova

Va urma