Zâmbete glaciale, gesturi ale corpului, tăceri lungi, care au făcut mai mult decât declarațiile oficiale. Cam așa s-a văzut întrevederea Trump-Merkel de la finele săptămânii trecute. Plus cele două momente antologice: primul, și cel mai comentat, în care președintele american refuză cu obstinație să dea mâna cu invitata sa la Casa Albă,  și declarația lui Trump conform căreia și el și cancelarul german se pot lăuda că au ceva în comun - amândoi au fost spionați de Obama.

Un alt aspect important este că întrevederea celor doi lideri a avut loc pe fondul unui nou scandal de spionaj, în urma publicării, de către WikiLeaks, a sute de documente secrete din care a ieșit la lumină cum spionează americanii din consulatul SUA de la Frankfurt, acesta fiind unul dintre cele mai importante centre ale „hackerilor" CIA.

 

Amânată, așteptată și întoarsă pe toate fețele, vizita șefei guvernului de la Berlin a arătat că prăpastia dintre cele două mari puteri s-a adâncit odată cu venirea lui Trump la putere. Și nu doar din pricina declarațiilor contradictorii dintre cei doi lideri pe tema imigrației și care au culminat cu avertismentul președintelui american conform căruia „imigrația este un privilegiu, nu un drept”.  

 

O nouă înțepătură la adresa cancelarului german, pe care Trump a acuzat-o în repetate rânduri că „distruge Germania” prin politica sa de a accepta mii de refugiați. Ba, mai mult, Trump a ajuns să o spună, la modul peiorativ despre Hillary Clinton că este „o Angela Merkel a Americii”.

Comerțul reprezintă, la fel de mult, o temă de încăierare. Trump a negat că politica sa în privința negocierilor comerciale între Europa și SUA ar fi una „izolaționistă”, explicând că este partizanul unui comerț just. Asta deși liderul american, care i-a câștigat pe americani cu sloganul „America first”, nu ezită să amenințe cu un război al taxelor și vrea să ridice bariere pentru a favoriza produsele americane. Germania doamnei Merkel nu avea cum să se simtă confortabil nici pentru sprijinul declarat al candidatului Trump pentru Brexit, președintele american ajungând, din ce în ce mai mult să fie considerat o problemă pentru supraviețuierea Uniunii Europene.

 

 Povara NATO

În ceea ce privește NATO, Trump a venit cu un nou reproș. E adevărat că pe Twitter: „Berlinul datorează sume imense de bani Alianței”. Germania a ripostat, amintindu-i lui Trump că  Germania postbelică și-a menținut intenționat o armată sub nivelul economiei sale și că termenul impus de NATO pentru atingerea pragului de 2% pentru cheltuieleile de Apărare este anul 2024, exact cel anunțat de Germania.

Le Monde a comentat că „ciocnirea dintre Washington și Berlin privind NATO confirmă faptul că întrevederea dintre președintele american și cel mai influent lider din Europa, a făcut prea puțin pentru a calma punctele de tensiune între cele două țări. Donald Trump și Angela Merkel, au arătat, de asemenea, diferențe cu privire la chestiuni precum imigrația sau comerțul ca și declarațiile administrației SUA cu privire la protecționism, în timp ce Germania are interesul de a-și promova exporturile”.

Pentru Trump a fost clar ca bună ziua, încă din campanie, că America nu mai vrea să susțină numai pe umerii ei cheltuielile Alianței cerând partenerilor europeni din NATO să dea mai mulți bani pentru securitatea lor. Cerere cât se poate de îndreptățită, dacă ne gândim că, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa și-a încredințat propria apărare in mâinile americanilor. Situație care, spun mulți, ar trebui să se schimbe, în interesul comun al tuturor statelor membre NATO.

În ciuda acestei realități, Statele Unite nu se pot lamenta la nesfârșit că duc în spate greul Alianței. Colaborarea politică, diplomatică, militară, precum și schimburile comerciale intre cele două continente au dus la hegemonia Americii pe Vechiul Continent. De pe urma acestor legături, americanii au fost avantajați și încurajați să își extindă supremația în celelalte colțuri ale planetei. 

Acum însă, globalizarea, ascensiunea rapidă a Chinei, trezirea Rusiei după destrămarea Uniunii Sovietice, explozia radicalismului islamic, războaiele duse de ani de zile în Orientul Mijlociu, toți aceștia sunt factori care încep să atârne din ce în ce mai mult ca o piatră de moară de gâtul americanilor.

 

Dincolo de divergențe și atacuri, Statele Unite rămân principalul partener al Germaniei în ceea ce privește economia și securitatea. Și chiar dacă această primă întâlnire nu a adus rezultate notabile, interesele comerciale vor avea prioritate și nu vor putea zdruncina și mai rău relațiile dintre Washington și Berlin.

 

Faptul că Merkel i-a avut alături, în timpul discuțiilor cu ușile închise, pe cei doi CEO ai companiilor germane BMW și Siemens, precum și alți reprezentanți ai unor firme germane care au interese în SUA, dovedește că ambele părți doresc să mențină deschis canalul comunicării. Și să depășească acest moment delicat al relațiilor pentru binele comun.