În timp ce în SUA continuă campania de denunțare a legăturilor periculoase dintre exponenții administrației Trump cu diverși oficiali ruși, iar în Europa criza diplomatică turco-germană se intensifică de la o zi la alta, în sudul Turciei s-a derulat o întâlnire la nivel militar extrem de importantă.

Dincolo de aspectele tehnice ale acestei întâlniri pe coasta de sud a Turciei, în Antalya, la care au luat parte șefii Statelor Majore ale armatelor Rusiei, generalul Valeri Gherasimov, SUA, generalul Joseph Dunford, și Turciei, generalul Hulusi Acar, valoarea politică a reuniunii este enormă. Mai întâi pentru că este a doua întâlnire dintre șeful Statului Major al armatei americane și omologul său rus, după cea din februarie, din Azerabaidjan. În al doilea rând, pentru că  generalul Valeri Gherasimov, considerat ƒ„omul lui Putin” se află pe lista „sancționaților ruși”, de către Uniunea Europeană, listă alcătuită de Bruxelles în 2014 ca urmare a anexării Crimeii și implicării Moscovei în estul separatist al Ucrainei.

 

 

Un al treilea aspect ar fi momentul ales: cu doar două înainte de vizita lui Erdogan în Rusia, in timpul căreia Moscova și Turcia au anunțat oficial că șterg cu buretele criza profundă care a afectat cele două state în urmă cu un an.

Și dacă știrea despre această reuniune a trecut neobservată de unii, importanța unei astfel de reuniuni, în contextul geopolitic actual, trebuie la rece.

 

Informația, seacă, transmisă de agențiile de știri a fost că Dunford, Gerasimov și Akar s-au întâlnit pentru a discuta situația din Siria. Sau, mai bine zis, „aglomerarea militară” care s-a creat în Siria, în regiunea Alep, în vederea unei bătălii finale împotriva jihadiștilor ISIS. În plus, apar semne evidente că jihadiștii sunt în recul la Rakka, fieful lor din Siria.

Cei trei capi militari reprezintă trei matrice diferite ale ofensivei împotriva Statului Islamic , iar obiectivele lor strategice sunt deja știute. SUA sponsorizează Forțele Democratice Siriene, alianță care include milițiile kurdeYPG. FSD au fost sprijiniți de administrația Obama și sunt susținuți masiv și de actuala administrație. Rusia a fost, este și va rămâne aliata și sustinătoarea guvernului președintelui Assad și armatei sale. Turcii rămân angajați militar în operațiunea ƒ„Scutul Eufratului”, prin care încearcă să alunge jihadiștii ISIS și forțele kurde de la granițele lor.

 

Obiectivul oficial este „deconflictualizarea” situației actuale din Siria și o coordonare a forțelor, cu atenție specială pentru Raqqa, capitala provinciei siriene a califatului lui al-Baghdadi, liderul ISIS. 

 

O astfel de interpretare nu prea pare credibilă, având în vedere că la Raqqa acționează, pe de o parte,  Forțele Democrate Siriene (formate, cum am spus, din milițiile kurde Ypg și din milițiile arabo-beduine) și forțele armatei guvernamentale siriene. Adică americanii și rușii. Deocamdată, Turcia și forțele rebele siriene filo-turce, anti Assad, nu au o voce prea puternică în aces teritoriu. 

 

De ce însă o reuniune, care ar urmări o ipotetică ofensivă comună a Rusiei și SUA a avut loc în Antalya în prezența șefilor Statelor Majore ale armatelor celor trei state?

 

Presa occidentală admite că problema unui asalt asupra Raqqa ar fi una presantă, pentru preluarea controlului asupra orașului Manbij. Orașul sirian a revenit în atenție de când Turcia a dat semnalul că acesta este următoarea țintă a campaniei pe care o duce cu rebelii sirieni în nordul Siriei pentru a îndepărta Statul Islamic și combatanții kurzi departe de granițele sale. 

Cu toate astea, cu doar câteva zile înainte de această reuniune, premierul turc Binali Yildirim recunoștea că Turcia nu va putea lansa o operațiune militară la Minbej, „fără o coordonare cu Rusia și SUA". Ankara, care își duce lupta cu milițiile kurde, susține că YPG se află în continuare la Manbij. Milițiile kurde neagă și spun că s-au retras anul trecut după ce orașul a fost capturat de la Statul Islamic într-un atac al SDF susținut de coaliția condusă de SUA.

 

 

Presa turcă a dezvăluit după reuniune, citând surse de la Ankara, că turcii  nu au reușit să convingă Rusia și SUA să se implice activ în preluarea controlului asupra orașului Raqqa. Și că, scenariile actuale pentru preluarea puterii asupra Raqqa din mâinile Statului Islamic nu includ, deocamdată, un rol activ pentru Turcia.

 

Lucru care, pare să fi fost bătut în cuie la două zile după reuniunea din Antalya, odată cu vizita președintelui turc Erdogan în Rusia și după ce regimul sirian, care se bazează în continuare pe prezența militară a rușilor în Siria,  a depus o plângere oficială la ONU, în care solicita ca Turcia să părăsească teritoriul sirian.

Turcia a primit în aceeași zi o lovitură și din partea părții americane. Departamentul de Stat a anunțat că va colabora mai departe cu milițiile kurde Ypg și că nu le consideră o organizație teroristă, așa cum acuză Ankara. Al doilea mesaj clar a venit din partea Centrului de Comandă al SUA (Centcom), care a anunțat că va desfășura în Siria o unitate de artilerie cu 400 de soldați, sugerând, voalat, turcilor, că SUA nu au nevoie de ajutor în aducerea de armament greu pe teritoriul sirian, necesar operațiunii din Raqqa.

Cum era de așteptat, conturarea unei posibile alianțe între Rusia, Turcia și SUA și o victorie majoră a acesteia împotriva jihadiștilor SI sunt mimalizate de oameni din fosta administrație Obama. „O strategie riscantă¨, a taxat Robert Ford, ambasadorul administrației Obama in Siria până în 2014, desfășurerea de trupe americane la Manbij.