ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Publicăm comentariile Cititorilor ActiveNews care ne-au atras atenția în ultimele zile, de când au fost ridicate ca la un semn restricțiile pandemice și am putut privi înapoi cu mai multă detașare, atât pentru a trage învățăminte, cât și pentru a lua hotărâri de viitor. Pentru că pandemia s-a terminat, dar tirania continuă.

„I-ar sta bine lu' Arafat cu o manta ca a lui Peneș Curcanul, o cușmă mare pe chelie, dar obligatoriu sa poarte masca FFP 3. Sigur este eficientă împotriva gloanțelor rusești.

Gheorghiță cât e el de de colonel, să fie copil de trupă, să-și ia șuturi în cur de la toți căprarii.

Imbri, Jurma și Musta să fie geniști și să sape tranșee cu lopățica mică de infanterie. Lui Imbri poate să-i dea un loc unde pământul este mai înghețat și se sapă mai greu.

Madam Mahler poate să "destreseze" soldații pe acorduri de mandolină cântate de Sică.

Pe Superman îl băgăm la cercetare- recunoaștere.

La antiaeriană, Gâdea cu Radu Tudor sunt experți.

Bine-nțeles, nu pot fi trimiși pe front decât după ce-și bagă fiecare câte o duzină de vaccinuri. Acestea îi vor imuniza împotriva radiațiilor dacă Putin dă cu bombardeaua la Cernobîl.

Comandant de pluton va fi Ciucă al nostru (bine-ți șade, musiu, în costum de infanterist!), Ciucă va "asigura" plutonul, că s-a cam rotunjit.

Și, evident, în fruntea oștilor va fi Herr Klaus. Ochelari de soare are, jacă de piele are, mănuși, la fel.

Când o vedea rusnacul trupa de comando made in RO, lasă tancurile și fuge cât l-or ține picioarele, până hăt în Siberia.

Și uite-așa se așează pacea peste Europa!”, este opinia postată de cititorul nostru Claudiu Mincu în secțiunea de comentarii a articolului Cristina Isabela: „EROII din linia întâi” din pandemie nu vor să fie acum și EROII din linia întâi la război? 

Unde ne sunt bărbații?

„Eu. Azi. Pe stradă. 80% din oameni poartă chiloții pe față.

În Mega. Lumea își pune cârpa la bot înainte să intre. Absolut incredibil.
 
Paznicul, către mine: „Vă rog să vă puneți masca.”
 
„Să mori tu,” zic. „Mai citește presa, gigi, și păzește rafturile alea să nu fure clienții napolitane.”

„Vă rog să vă puneți masca sau părăsiți magazinul.”
 
„Poate vrei să ajungi în frigiderul cu pește, să te cumpere lumea pe bucăți, băi, țărane?” zic. „Gura și marș d-aici.”
 
Câteva detalii: am mai avut, în trecut, altercații aproape violente uneori cu naziștii de la Mega de pe Ion Mihalache. Mă cunosc, îi cunosc. Ce e culmea e altceva: de fiecare dată când am avut discuțiile respective, CLIENȚII LE-AU LUAT APĂRAREA. Nu și acum, că eram deja pus pe deranj major și s-or fi gândit moluștele alea că pleacă acasă cu punga îndesată-n știți voi unde, la întuneric.

Ideea e aceeași din comentariul precedent: NU AM CÂȘTIGAT NIMIC. Oamenii sunt, pur și simplu, hipnotizați, condiționați, îndoctrinați. Am văzut tineri, în jur de 30 de ani, cu cârpa pe bot, pe stradă. Îmi venea să le dau o palmă de să se ducă treizeci de metri târâș. Asta e generația de-acum. Flască, fără vlagă, cu mintea făcută zdrențe, cu apă în rucsăcel, pe troti și epilați pe gleznuțe. Și cu barbă. Să pară bărbați. Să pară duri. De fapt, niște cârpe la fel de moi ca alea pe care le poartă pe gurițele roșii, neatinse de pumn. Ăsta e viitorul, oameni buni. Degeaba ne luptăm. Locul nostru, al celor care știu ce-i aia să înduri și să te opui, se îngustează în fiecare zi.
Cei în vârstă, 70 sau 80, poartă mască. Îi înțeleg. Sunt de înțeles. Le e teamă. La vârsta lor, o răceală poate fi fatală, de multe ori.

Dar CEILALȚI! „Generația tânără”, „viitorul țării”, nimic altceva decât gândăcei speriați de propria impotență și existență, speriați că le pică semnalul la aifon, speriați că rămân fără apiță în sticluță în mijlocul orașului, speriați că, dacă ies cu o femeie, nu știu ce-au de făcut, speriați că nu pot pupa suficient de bine și-i dă corporația afară, speriați de propria identitate, speriați de apa de la robinet, de praf, de tutun, de unghii murdare, de cheia de paișpe și de fasung, speriați de Putin, speriați de ei înșiși, speriați de viață.

Îi văd pe stradă și-mi vine să urlu de frustrare. Ăștia nu sunt BĂRBAȚI! „Ca orice bărbat, vreau ca tenul meu să arate perfect,” spune o reclamă la nenorocitul ăla de televizor. POFTIM?? Ca orice CE??

Când e cald afară, merg la o terasă de lângă mine să beau bere. Majoritatea celor de la mese sunt trecuți de 50, deșce bătrâne și bețive, care-și diluează amarul în vodcă sau bere sau ce-o mai fi în paharele alea. Și fac politică, politica aia de cârciumă, cu cocoloașe de pâine mutate strategic pe pătrățelele alb-roșii ale feței de masă. Și le citești în priviri necazul, nostalgia și frustrările. Mai vine câte-un Gretuț pe troti sau pe bici, cu păsă după el, ia o apă sau o cola și dispare ca luat de vânt. Știe că nu se potrivește în peisaj. Lumea se schimbă. Noi, ăia trecuți deja prin mizeria comunistă, nu. Noi suntem „obsolete”, cum se spune. „Expandable”. În plus, adică. Lumea e a lor de-acum, a Gretuțelor și Gretuților, „epilați pe țurloaie”, cum bine spunea Boanchiș, o lume în care calul alb al eroului a fost înlocuit de troti, iar brațul de fier de gurița aia cu buzițe roșii de sub barbă, care zbiară „chem poliția!!!” când te uiți urât la ei. Fumează joint-uri și au senzația că sunt eroi. Trag pe nas și au senzația că sunt „în trend”. Ling timbre cu acid și au senzația că Lumea le stă la picioare. Credeți-mă, așa e. I-am văzut. Am lucrat cu ei. Îi știu. Nu l-aș angaja la mine pe unul de-ăsta nici să care gunoiul afară din birou. Nu poate. Îl scapă. După aia plânge. Sau cheamă un coleg să-l ajute. Sau un coleg cu fustă. Sau o colegă. Nu contează. Lumea e a lor, oameni buni. Noi suntem, de-acum, anacronisme, relicve ale unui trecut încețoșat și de ne-nțeles pentru creierașele alea cu mască pe neuroni.
Soluția? Stagiul militar obligatoriu. Doi ani. Doi ani în care să învețe că durerea poate fi plăcută, doi ani în care să-și spele chiloții și șosetele, doi ani în care să-nvețe că a fi bărbat nu-nseamnă să ai barbă.