La 117 ani de la nașterea filosofului creștin Mircea Vulcănescu, site-ul G4Media ventilează din nou subiectul străzilor, instituțiilor și monumentelor din țară care poartă denumirea „criminalilor de război” Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Vintilă Horia, Mitropolitul Visarion Puiu și alții. Sursa informațiilor respectivului site de presă este Alexandru Florian, directorulInstitutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, vechi combatant pe frontul marxist-leninist. Sunt criticați primarul Clujului, Emil Boc, care, la presiunea societății civile, a sistat procesul schimbării denumirii străzii Radu Gyr, și primarul Constanței, Vergil Chițac, care s-ar face vinovat „că vrea să supună dezbaterii o eventuală schimbare a numelui străzii” ce poartă numele Mareșalului Ion Antonescu. Îi ține isonul consilierul onorific al premierului Cîțu, Alexandru Muraru (fratele consilierului prezidențial Andrei Muraru, recunoscut pentru atitudinile sale îndreptate împotriva rezistenței armate anticomuniste și a conducătorilor acesteia, în mod special a lui Ion Gavrilă Ogoranu), care afirmă că „schimbarea denumirilor unor străzi care încalcă legislația în vigoare nu este negociabilă și că nu este permisă invocarea unor așa-zise dezbateri care să evalueze rolul politic sau istoric al unor persoane condamnate pentru crime de război și crime împotriva umanității, care să genereze eventual o decizie sau soluție”. Suntem puși, deci, în fața unui dictat ideologic.

Nu este loc de o dezbatere publică, ce ar putea conduce la o înțelegere a fenomenului și găsirea unor soluții constructive, așa cum a solicitat încă de acum câțiva ani Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR).

Primul care marșează la demersul G4Media și al Institutului Elie Wiesel este primarul USR-ist al Sectorului 2, Radu Mihaiu, care afirmă că va înainta spre aparatul primarului o cerere de analiză a pașilor pentru înlăturarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Parcul Sfântul Ștefan” (a cărui denumire, așa cum a arătat ActiveNews, este vizată și ea a fi schimbată, într-un proces ce țintește îndepărtarea simbolurilor creștine ale Bucureștiului).

Temeiul incriminării „criminalilor de război”, așa cum au spus în nenumărate rânduri reprezentanții institutului guvernamental „Elie Wiesel”, sunt sentințele pronunțate de Tribunalele Poporului, conform legii 312/1945. În pofida faptului că AFDPR a solicitat imperios ca Justiția Română să ia act de caracterul samavolnic al tuturor sentințelor date de „Tribunalele Poporului”, urmașii rețelei neomarxiste, îndeosebi a celor grupați în Institutul Elie Wiesel, încearcă să impună sentințele bolșevice. Reactualizarea hotărârilor instanțelor staliniste de după instaurarea regimului comunist, impus de tancurile sovietice, este de rău augur. Toate acele procese ale „criminalilor de război” (între care este plasat și filosoful-martir Mircea Vulcănescu) au avut un pronunțat caracter politic, urmărind pedepsirea elitei militare și a autorităților politice, a ziariștilor și a oamenilor de cultură care au sprijinit cu arma și cuvântul eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord de sub ocupația Uniunii Sovietice. Caracterul exclusiv politic al acestor procese reiese din stenograma Consiliului de Miniștri în care s-a aprobat raportul privind trimiterea în judecată a marilor criminali de război, din 2 mai 1946, unde primul ministru, dr. Petru Groza, spune: „Noi suntem judecători sub raport politic. Tribunalul Poporului este numai un organ de executare”. Acțiunea de legitimare a sentințelor instanțelor bolșevice, întreprinsă de directorul Alexandru Florian, este întărită și de poziția consilierului prezidențial Andrei Muraru, care recomandă ca Institutul Wiesel să acorde asistență organelor judiciare în aplicarea legii 217/2015în fond o lege care, sub masca interzicerii extremismului, dispune re-întemnițarea unor modele culturale și duhovnicești care au menținut vie spiritualitatea poporului român. De altfel, însuși Președintele Johannis, consiliat de Andrei Muraru, a transmis, în anul 2017, cu prilejul Zilei Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului, un mesaj prin care sublinia că „recunoașterea și omagierea doar a acelor modele care au luptat împotriva totalitarismului de pe poziții democratice reprezintă și un semnal pe care îl transmitem tinerei generații”.

În ce privește procesul lui Mircea Vulcănescu, se impune precizarea că nu a fost dovedită nicio culpă individuală care să poată fi atribuită filosofului care a deținut funcția de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe în timpul regimului Mareșalului Ion Antonescu.

Așa cum scrie un om de stânga, Gabriel Andreescu, care a cercetat dosarele de la CNSAS ale lui Mircea Vulcănescu, procurorul delegat la Curtea de Apel București concluziona la 19 septembrie 1946, clasând în primă fază dosarul deschis așa-zisului criminal de război: „Nici declararea, nici continuarea războiului, nici politica generală a Guvernului și nici deportările nu se dovedesc a fi fost hotărîte de vreun Consiliu de Miniștri din cele la care învinuitul a participat". Disidentul Gabriel Andreescu susține că documentele din dosarele CNSAS „infirmă implicarea cărturarului devenit secretar de stat în acțiuni contraevreiești. Din contră, a obținut revenirea evreilor în posturile lor profesionale, precum notase deja delegatul procuror în 1946”.

Trebuie spus că au apărut și apărători ai marelui gânditor creștin și ai altor corifei ai elitei interbelice, chit că nu ei au nevoie de apărarea noastră, ci noi avem nevoie să-i cinstim, să-i înțelegem și să le însușim învățăturile. Din păcate, unii „apărători” fac o pledoarie necinstită, amputând uriașa personalitate a creatorilor pentru a-i face să încapă în sicriul ideologic al corectitudinii politice, respingând vehement statutul de oameni de dreapta al acestora, pe care mulți dintre aceștia și l-au asumat cu onoare.

Ne amintim că Institutul „Elie Wiesel” din România a solicitat acum ceva timp Bisericii Ortodoxe încetarea pomenirii actului martiric al filosofului creștin Mircea Vulcănescu. Ne întrebăm și noi: de unde atâta ură pornită împotriva celui care s-a sâvârșit în temnița Aiudului, adresând celor care vor veni după el mesajul hristic „Să nu ne răzbunați!”?