Recent am publicat informația suprinzătoare, credem noi, că Vasile Bănescu de la Biroul de Presă al Patriarhiei este ginerele unui fost demnitar comunist de rang înalt care s-a ocupat cu vânzarea evreilor și sașilor din România, respectiv chiar cancelarul lui Ceaușescu, Silviu Curticeanu. Fiica sa, Cristina Popa-Bănescu, i-a mers pe urme, pe filieră germană, la Colegiul german Goethe din București, de unde a fost dată afară după 8 ani de mandat ca director, pentru suspiciuni și acuze de fraude și fals în acte publice.

De la momentul doi al publicării articolului au început să ne parvină numeroase alte date „pe surse”.

Orice om cât de cât inteligent care a citit articolul a înțeles că subiectul articolului nu este fiica nomenclaturistului comunist care stătea în cea mai mare casă primită de la Gospodăria de Partid, după Ceaușescu, ci faptul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a reușit să-și ascundă complet trecutul și legăturile directe cu fosta mafie roșie, condamnată penal pentru complicitate la crimă, refuzând să prezinte public în peste un deceniu de civilie la Patriarhie un Curriculum vitae, așa cum se cade în democrație, darămite o Declarație de avere sau de interese, așa cum recomandă Agenția Națională de Integritate.

Nu este nici o rușine dacă ești ginere de grangur comunist sau dacă ai fost administrator de grădiniță (înainte de a te urca pe morții de la Colectiv până în vârful Dealului Patriarhiei).

Dar nici normal nu este să-ți ascunzi biografia sau să o croșetezi ca o fantomă a serviciilor secrete, mai ales când ocupi o funcție publică titrată de toate publicațiile progresiste prietene drept cea de „purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române”.

Poziție falsă pe care emițătorul de cuvânt nu o contestă niciodată, deși publicațiile în care îi apare acest titlu, regulat, sunt publicații aservite, prezente în poziție regulamentară de „drepți!”, prin reprezentanți de diferite soiuri, în grupul său secret de whatsapp.

Nu de alta, dar de pe această poziție inventată s-ar situa chiar și deasupra Sfântului Sinod și a Președintelui lui, Patriarhul României, nemaivorbind de Secretarul și purtătorul de cuvânt de fapt și de drept al lui, IPS Varlaam, pentru că, teoretic, conform Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, numai Sfântul Sinod are dreptul să „exprime poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române în probleme de interes general ale societății”, așa cum face adeseori Vasile Bănescu, depășindu-și atribuțiile.

Nu mai vorbim de insultarea regulată, cu predilecție și obsesie maniacală, a unui ierarh al BOR, membru al Sfântului Sinod, încâlcând bunul simț elementar și canoanele Bisericii. Care se adaugă la recomandările călduroase, musai științifice, de împărtășire cu lingurița de plastic și vaccinare sigură și eficient.

„Surse sigure”

Dar să  revenim la „informațiile pe surse” și „din surse sigure” sau chiar „absolut sigure” oferite cu privire la subiectul nostru. Reținem și vă prezentăm patru dintre acestea, venite chiar din partea unor slujitori ai Bisericii:

1. Soția sa suferă de o boală incurabilă (presupunem că cu un soț propagandist vaccinist probabil și ea este vaccinată; nu știm el) și trebuie menajată. Ne conformăm, absolut. Reamintim, oricum, că subiectul nu e feminin.

2. Vasile Bănescu a introdus acțiune de divorț și se află în plin proces de despărțire (ceea ce pare cam ciudat să-i faci un asemenea lucru, ceva mai grav decât un articol de presă, unei femei bolnave).

3. Cristina Popa nu mai este soția lui Vasile Bănescu pentru că acesta deja s-a recăsătorit cu o balerină (deși fosta soție era bolnava?) după ce a avut un alt eșec în dragoste.

4. Cristina Popa nu este traducătoarea volumelor despre Tao și Sex și noi am inventat acest lucru ca niște securiști răi ce suntem (spre deosebire de ăia buni, ca Catrinel Pleșu și eiusdem farinae).

Le lăsăm deoparte pe primele trei care se bat singure cap în cap și ne ocupăm azi de acuza din final, venită de la un cleric rezistent sau rezident, care face naveta între Scoția și Islanda, fost taximetrist și vânzător de mâncare indiană, conform blogului său.

Ioan-Florin Florescu, preot misionar, autorul blogului și cărții „Jurnal scoțian”, și-a propus neinspirat, sub un titlu freudian de tabloid bulevardier - „O demascare în stilul presei securiste” -, să trivializeze toate informațiile apărute în premieră privind istoria ascunsă a Familiei Curticeanu-Popa-Bănescu scoțând în evidență un pai care ne-ar sta nouă în ochi.

El ne face un proces de intenție și chiar de vinovăție susținând că traducătoarea cărților de la Polirom, „Tao pentru sănătate, sex și longevitate” și „Qi Gong, manual de inițiere”, nu este profesoara Cristina Popa din București, fosta directoare a Colegiului Goethe ci Cristina Popa, o traducătoare din Iași, de care auzim pentru prima oară. Iar noi am fi „speculat” această „simplă coincidență de nume” într-un mod „josnic”, după cum se exprimă, într-un limbaj pe care sperăm că nu l-a învățat de la Înaltul Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale (apropo: a primit binecuvântare pentru insultarea unor ziariști?).

Fals în capturi publice

„Prezentarea colaboratoarei Polirom, traducătoarea cărților despre Tao și Qi Gong și autoare de ghiduri conversaționale, se găsește chiar pe site-ul Editurii”, afirmă el, prezentând cu emfază o captură de ecran fără a furniza însă și linkul la care face referire.

Ghinion și rușinică! La linkul lipsă în cauză imaginea este puțin mai largă decât ne-o oferă omul cu misiune de la Edinburgh, evidențiind o veritabilă minciună prin o-misiune. Deliberată. Linkul eludat este acesta: https://polirom.ro/autori/1079-cristina-popa iar imaginea integrală este aceasta:

După cum vedeți, ceea ce și-a dorit să ascundă misionarul este o mare bârnă din ochiul lui: respectiv aici, la capitolul „toate cărțile” traducătoarei Cristina Popa la care face el referire se găsesc doar niște banale ghiduri de conversație. Nimic despre Gi Gong și inițierea în tainele sexului, nimic despre Tao, sex și longevitate.

Sursele noastre publice de specialitate (4 - patru)

Ca să fie clar, toate sursle la care am apelat sunt publice, respectiv patru pagini de site-uri de edituri și librării online cu numeroase referiri la o singură autoare de manuale școlare cât și de Gong, Tao și Sex, ca fiind aceeași persoană: profesoară la Colegiul german Goethe și traducătoare.

Să acuzi de „josnicie” un ziar pentru că patru surse profesionale o prezintă pe Cristina Popa ca autoare a traducerilor este cel puțin o mârlănie.

Iată sursele: Cristina Popa, doctor în Filologie, profesor la Colegiul German „Goethe”. Este autoare de manuale și auxiliare școlare dintre care: Modele de analiză a textului literar, Poetica romanului. Antologie.

Cartepedia.ro, 1:

Cartepedia.ro, 2:

Citești.ro, 3:

Librărie.net, 4:

Ca autoare de cărți care se vând online cât și ca reprezentant indirect al editurii unde le-a tipărit bănuim că dacă s-ar fi lezat cumva prestanța Cristinei Popa Bănescu până acum de asocierea ei cu traducerile cărților în cauză cineva s-ar fi sesizat până acum, în ultimii 10-15 ani de când sunt la vânzare.

În tot cazul, ne-am dorit să vedem și noi cine este cel care ne mitraliază cu ardei iuți scoși din mâncarea nepaleză pe care o servea  ca delivery boy și „taximetrist ocazional”: am descoperit o persoană labilă cu mentalitate de #rezist, care, ca preot, recunoaște singur că nu-și pomenește proprii credincioșii la altar ci își lasă pomelnicele pe alte săptămâni (cu riscurile pe care se pare că nu le poate cuprinde, ca un om bolnav sau în nevoi să pătimească foarte grav în această perioadă), un preot care încalcă canoanele și primește fetițe în altar, un autor de volum la aceeași editură Polirom unde ni se explică cu amănunte „cum intra Tulpina de Jad în Poarta de Jad”, și care afirmă cu nonșalanță, ca preot al BOR, că „nici el nu crede tot timpul în Dumnezeu” (postare ștearsă acum de pe blogul lui) și că „Dumnezeul anglicanilor” pare „mai ospitalier ca al nostru” (!?), scriitor Polirom descris ca fiind un cleric care „se pronunță sincer și fără ocolișuri în legătură cu unele dintre subiectele fierbinți ale momentului, precum huzurul în care se lăfăie conducătorii BOR sau acea lipsă de empatie a conducătorilor bisericii pentru cei care au murit la Colectiv”, lăudat de un episcop catolic pe platforma de editoriale a Hotnews, considerat de el „cel mai important site de știri românesc”, traducător împreună cu Bădiliță la o traducere colectivă realizată sub patronajul Colegiului Noua Europa al lui Pleșu, lăudată de Deutsche Welle și, nu în ultimul rând, lăudat de însușiul Papahagi. Recunoaștem, nu am mai verificat dacă este și pe lista de semnatari ai petiției eretico-schismatice.

În concluzie, ne simțim puțin discriminați și suntem de părere că si site-urile profesionale de mai sus trebuie să fie acuzate de „josnicie” securistă. E clar: sunt mână în mână cu vechea Securitate supărată pe asta nouă!

Revenind la o notă serioasă, considerăm că este descalificant pentru un slujitor al Mitropoliei Occidentale să folosească fără jenă o minciună prin prezentarea unei false dovezi, editate prin secționarea realității, și să acuze în acest mod, cu adevărat josnic, o publicație, chiar și dacă informația ar fi eronată, din cauze independente de noi, după cum am demonstrat. Dacă este o greșeală, nu ne aparține. Iar dacă vom descoperi că este cu adevărat o greșeală, cu siguranță o vom îndrepta, cu scuzele de rigoare.

Aceasta dacă nu vor dispărea între timp toate legăturile așa cum a fost ștearsă și de pe Trinitas emisiunea de propagandă vaccinistă a lui Bănescu cu Visarion Alexa și Ștefan Dascălu, un complice minor la crima în masă.

Chiar și așa, după cum stă dovadă articolul în cauză, elementul cu traducerile doamnei Popa - oricare ar fie ea - era, așa cum s-a și scris, bomboana de pe colivă, și reprezintă ca număr de semne 4% din textul materialului, adică la fel cât s-a afirmat în cazul unei doamne a justiției române, europene și planetare că nu constituie vreo problemă ci doar o notare eronată.

Cum ar spune chiar el, în articolul de Paști de anul acesta în care îl persifla pe Patriarh că nu prea știe teologie și îi beștelește la grămadă și pe IPS Laurențiu Streza și pe PS Timotei al Spaniei și Portugaliei, evidențiindu-l pozitiv doar pe Igantie al lui Papahagi, :

„M-am mirat să găsesc (și) la Părintele Patriarh, dar nu în pastorală, ci în predica de Înviere, explicația greșită că Paștele evreiesc comemora trecerea prin Marea Roșie: „Paștele iudaic însemna comemorarea trecerii poporului evreu prin Marea Roșie…”.

Legătura cu Marea Roșie este un aspect secundar...”

S-a înțeles? Traducerea cu sexul lui Tao este un aspect secundar. Intenția însă, de a decredibiliza informațiile apărute în premieră agâțându-te agresiv cu dinții și mozolind un colț de preș pentru a băga restul mizeriei sub el este, cu adevărat, o tehnică securistică, care, în cazul de azi, s-a dovedit o veritabilă auto-demascare.

Îi recomandăm sincer misionarului să lase „Jurnalul Scoțian” și să treacă mai bine la un Duș Scoțian.

PS: Intenția noastră era să nu mai scriem despre acest caz până la demisia/demiterea personajului de budoare și cancan care riscă să-l eclipseze până și pe Visarion Alexa. Dacă rezidentul scoțian a vrut să iasă în față când i-a pocnit Papahagi din degete nu credem că l-a fericit prea mult pe Bănescu care a recunoscut deja public și în premieră că se mai și greșește, că e omenește. Dar despre aceasta, poate, cu altă ocazie...