ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ca să vezi, Comisia de la Veneția cu sediul la Strasbourg a Consiliului Europei, care decenii la rând a mâncat numai PSD-iști fripți, a luat foc că un înalt demnitar pus în funcție de PSD-iști, Renate Weber, a fost revocat din funcție. De parcă numita Comisie nu știe de trei decenii că cei ajunși la putere la noi fac și desfac legea în toate. Nu, de data asta nu mai merge, zic venețienii! Și știți de ce? Nu că le pasă de principii. Pentru că ce mai reprezintă astăzi principiile pentru comisarii UE ori ai Consililui Europei? Sau pentru judecătorii de la CEDO? Chiar să fi uitat lumea de anularea referendumului din 2012 prin care unealta străinilor, Băsescu, a fost demisă? Ce tâlhărie politică mai mare decât asta poate să existe? Sau de modul în care CEDO ne-a aruncat în obraz că am revocat-o nereglementar pe abuziva Kovesi, alt om al Sistemului și al cancelariilor străine? Sau de deciziile corupte ale aceleiași Curți de la Strasbourg, măsluite de legiunile omniprezente și omnipotente ale lui Soros? Îmi pare rău, dar știu prea multe (și am mai și scris câte ceva) ca să nu-mi dau seama că Renate este apărată de inamicii PSD (inamici cu aceeași ideologie sorosistă ca și Renate) doar pentru că fosta mâna dreaptă a lui Soros în România are solide relații personale în fiecare din birourile Strasbourgului. Încât sunt în stare să pariez și puținii mei bani că Renate va fi reabilitată și ea curând, cam cu aceeași glorie cu care au fost reabilitați și Kovesi și Băsescu (prezidentului căruia i-a servit, și ea, în calitate de consilier, vreme de un an). Și, încă: Renate e cea care pe 12 martie, taman împotriva fișei postului său într-o societate democratică și normală la cap, a cerut președintelui României instituirea stării de urgență... anti-Covid. Ceea ce a și urmat. Iar azi d-na Weber e deja în manualele de istorie că cum a apărat ea Poporul de abuzurile statului sub motiv de molimă.

*Statul asasin american trăiește cu spaima revenirii lui Trump, și încearcă să-l decredibilizeze zilnic pe fostul președinte. Doar două exemple din ultimele două zile. Ieri, așa-zisa justiție americană l-a exclus din avocatură pe Rudolph Giuliani, primarul erou de la 11 septembrie 2001 și avocatul personal al fostului președinte. Motivul? Pentru că l-a apărat pe Trump în procesele de fraudare a alegerilor; între timp, peste Ocean a devenit extrem de periculos pentru aproape oricine să mai vorbească despre grozăviile din alegerile trecute. Azi a fost rândul fostului vicepreședinte Pence să-l lovească pe cel care l-a adus la Casa Albă (să înțelegem bine, deci, încă o dată, până la ce nivel i-a lucrat Statul în cauză pe republicani și pe Trump). Aceeași temă, a alegerilor, și la vicepreședintele trădător: „Ideea de a răsturna rezultatele alegerilor este ne-americană”. Obsesia alegerilor furate, aproape isterică mai ales în aceste săptămâni, după mai mult de jumătate de an de la cele întâmplate, pare un indiciu puternic că în curând ceva spectaculos s-ar putea petrece în Statele Unite.

*O familie apropiată și dragă nouă și-a pierdut ieri singurul copil, băiat de 25 de ani. Moarte năpraznică, într-o mașină în care a explodat o butelie. Dumnezeu să-l ierte, iar parinților să le vindece durerea!

În asemenea împrejurări, pe mine unul mă mângăie mai ales asemenea gânduri:

Sfântul Antonie cel Mare, vrând să pătrundă adâncurile scopurilor providenței, adresă într-o zi lui Dumnezeu următoarea rugăciune: „Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe când alții ajung la cea mai adâncă bătrânețe?” Și Dumnezeu îi răspunse: „Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ți se cade ție a cunoaște.”

Directorul unui așezământ de îngrijiri paliative l-a rugat odată pe Părintele Arsenie Papacioc să-i spună ce să le răspundă celor care-l întreabă de ce se întâmplă aceasta, să moară de boli cumplite și niște copii nevinovați. Părintele i-a răspuns: „Să le spui că Dumnezeu îi ia pe oameni atunci când au cele mai mari șanse de mântuire.” 

Oameni fiind, la moartea cuiva drag, nu putem să nu plângem. A lăcrimat Mântuitorul Însuși la moartea prietenului Său Lazăr. Însă, cum învață și Sfântul Teofilact al Bulgariei, se cuvine să „punem hotare mâhnirii” noastre - și să evităm în orice caz deznădejdea, care este un păcat în sine. Tot astfel ne învață și Sfântul Apostol Pavel: „Despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, fraților, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.”

*D-l avocat Piperea zice că „nu-l agreez pe Trump, după cum nu-l agreez nici pe Biden”. Îmi pare rău s-o spun tocmai unui om ca d-l Piperea, dar a fi echidistant între bine și rău înseamnă să fii, de fapt, de partea răului.

*De nu vor veni la credință (și nu la oricare, ci la cea adevărată), nepoțeii roșiori ai lui Mao, noile speranțe galactice, într-un final vor face și ei caca pe ei. Exact ca deștepții de occidentali care s-au lepădat de Dumnezeu. Și pe care de-abia de-acum încolo îi așteaptă vremuri interesante.

*Răul de azi pare mai mare, mai evident și mai cuprinzător decât oricând altădată. Și, de aceea, am ajuns să cred că punem deja prea multă pasiune și facem prea multă risipă de energie vrând să-i spunem pe nume și să ne împotrivim lui. Când, de fapt, s-ar cuveni ca fiecare să vedem ce și cât putem face efectiv – și să și facem –, iar restul să lăsăm, cu credință și nădejde, în grija lui Dumnezeu. Rugându-L pentru noi, pentru aproapele, pentru neam și lume. Și căutând fiecare să împlinim poruncile Lui – pentru că știut este că „Cel ce păzește poruncile Mele, acela este care Mă iubește”. Și vom găsi astfel și pace sufletelor noastre.