ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Jurnalista Sorina Matei demonstrează pe Facebook că, în anumite condiții, evaluarea probelor biologice (ADN) poate oferi dovezi false în instanță, citând un caz rămas celebru în Justiția americană. Aceste dezvăluiri survin pe fondul disparițiilor de minore din județul Olt, caz în care anchetatorii se axează exclusiv pe versiunea omuciderii, indicată de Gheorghe Dincă, și forțează rudele victimelor să acorde noi probe biologice, care să fie comparate cu ADN-ul rămășițelor umane și să verifice ipoteza crimei. Pe de altă parte, familiile victimelor nu acceptă dovezile morții fetelor dispărute, livrate neconvingător de către anchetatatori, ci înclină să creadă că fetele ar fi fost traficate de o rețea de prostituție cu ramificații în Italia. 

Mama Luizei Melencu, victima din aprilie, a fost amendată cu 5000 de lei pentru că nu s-a prezentat la DIICOT București ca să îi fie prelevate noi probe biologice, femeia suspectând că autoritățile ar vrea să mușamalizeze cazul prin obținerea unor dovezi care să grăbească închiderea anchetei. Ultima victimă a lui Gheorghe Dincă, Alexandra Măceșanu, a fost declarată moartă, în urma analizelor probelor biologice prelevate din gospodăria inculpatului, însă ulterior au apărut suspiciuni asupra testelor făcute de INML și familia Alexandrei a cerut o expertiză internațională. 

În acest context, jurnalista Sorina Matei a explicat sâmbătă pe social media cum și în ce mod pot fi denaturate probele ADN.  

„Cum s-a falsificat în SUA ADN-ul. Au băgat un eșantion și a ieșit ce-a vrut ei. Până s-au prins avocații și presa. Un fel de INjustiție pe baza de soft. Machine Bias. Jurnaliștii au investigat „algorithmic injustice” și formulele care au influențat viața oamenilor. Multipli premianți Pulitzer, Peabody, Emmy etc. Pentru cei care habar n-au ce e ProPublica. Unii dintre cei mai buni oameni pe investigații. Da, în România n-ați auzit de ei. Urmăriți videoul de mai jos ca sa înțelegeți ce au făcut și cum au făcut să iasă ADN-ul omului care le-a trebuit și nu ADN-ul omului care era de fapt în eșantion”, a scris jurnalista Sorina Matei sâmbătă pe pagina ei de Facebook.

„Ca sa știți și să nu mai fiți prostiți: ADN-ul Mitocondrial se poate face la laboratoare acreditate din Europa în care nu au fost controversele din SUA, în UK de exemplu, costă 299 de lire sterline și rezultatul îl dau britanicii în 2 săptămâni. ADN-ul mitocondrial poate fi extras doar din ADN-ul mamei Luizei, pe care mama l-a dat, dar „a dispărut”. Naiba știe cum a dispărut ADN-ul dat de mama Luizei. Cum e mai puțin probabil ca un laborator privat specializat din UK sau statul numit UK să se arunce în aer decât ... softurile FBI care au picat în instanțele americane, DIICOT a dezinformat lumea spunând ca ADN-ul MT nu se poate extrage doar în câteva locuri din lume, unul dintre acestea fiind SUA, când el se poate face și la 2 ore de România, e acreditat în UK, dar e neomologat la noi. Deci, aceeași problemă”, a scris jurnalista Sorina Matei într-o postare anterioară, distribuind pagina web a unui laborator din Marea Britanie. 

„Eu iar las asta aici. Am mai publicat acum câteva zile, enervând DIICOT și pe toată lumea. Oamenii trebuie să știe adevărul. FBI a sărit în aer tocmai pe analiza ADN mitocondrială. Pentru ca a fost FALSĂ. Este așa numita: FST. Adică Forensic STATISTICAL Tool. Au folosit pentru asta un soft cu coduri și interpretări de date din care FBI a scos și ales pe „cine trebuie”. Softul era conceput pentru a calcula probabilitatea ca ADN-ul unei persoane să fie prezentă într-un amestec amplificat de ADN-uri. Softul genera date probabilistice (ex.: din 22 de pictograme ADN/mult mai puține decât cele care sunt necesare unei testări, arata faptul că eșantionul ADN e al lui X sau al altor două persoane- iar asta este de 43.100 de ori mai probabil decât dacă ADN ar fi fost al altor trei persoane. Prin urmare, interpretarea dată interpretării a fost că X e vinovat. X fiind absolut nevinovat).

Totul a sărit în aer pe cazul Taj Patterson și condamnarea nedreaptă și ilegală, doar pe bază de același soft, a lui Mayer Herskovic, de altă etnie, care era nevinovat, caz pe care v-aș ruga să-l citiți. Șefii laboratoarelor ADN au demisionat sau au fost pensionați. În America s-au redeschis peste 3500 de cazuri din ultimii 11 ani tocmai din acest motiv. Oameni nevinovați fuseseră condamnați definitiv pe această tehnică (un soft care reinterpreta date) indicând FALS persoane. Tehnica NU ESTE OMOLOGATA în România. O procedură neomologată în România, care a dat chix în America pentru c-au făcut-o printr-un soft ... care a aruncat în aer probatoriile și condamnările în instanțele din SUA, dar care se poate face foarte ușor în Europa, la asta apelează DIICOT ca să pupe cu forța oasele din lizieră cu Luiza, să spună oficial că a murit fata, să închidă cazul și să scape ei de presiunea publică, de incompetența care se vede de la o poștă și de complicitățile lor cu rețelele. Chiar dacă legislația României nu permite asta. Aceasta este disperare, iresponsabilitate și, efectiv, rea voință din partea DIICOT.

(Ancheta a fost a publicată de ProPublica cu NYTimes în urma cazurilor multiple și caselor de avocatura care au descoperit problema și au aruncat în aer decizii definitive ale Justiției, care s-au rejudecat, oameni nevinovați fuseseră condamnați pe bază de acest soft din care FBI a reinterpretat, a scos, a băgat pe cine a vrut și cum a vrut spunând în instanță că era ADN. Dar nu era ADN. Era doar o interpretare, cu țintă pe cine voiau ei să condamne, a unei statistici generate de un soft. Adică un fals.)”, dezvăluie Sorina Matei în postarea inițială referitoare la denaturarea unor probe ADN, pe fondul obligării mamei Luizei Melencu să furnizeze autorităților noi probe biologice în sprijinul demonstrării presupusei morți a fiicei sale.
 
Despre cazul Taj Patterson și condamnarea ilegală a unui nevinovat de altă etnie, Sorina Matei a scris într-o postare intitulată „Adidasul”, pe care o redăm integral mai jos:
 
„Pe 1 decembrie 2013, un puști de culoare, pe nume Taj, se întoarce de la o petrecere, se ceartă cu prietenii săi într-o mașină, iar amicii îl dau jos din mașină în Williamsburg. Băiatul Taj pornește pe jos, singur, spre casa lui.

Williamsburg este un cartier ultaortodox din Brooklyn, New York, în care toți se știu cu toți. Williamsburg are o foarte puternică comunitate ortodoxă evreiască, care și-a înființat și o patrulă numită organizația Shomrim. Shomrimul este format din tineri ultraortodocși, voluntari, care protejează comunitatea cu orice preț, de orice tip de agresiuni și infracțiuni. Este un fel de watch group, considerându-se o extensie de intervenție rapidă, dar privată, a poliției, dar formată exclusiv din tinerii comunității.

Cineva din Shomrim îl vede pe Taj și dă prin stații organizației că Taj sparge noaptea mașini. Dar Taj doar mergea pe stradă. Organizația este alertată, cineva din Shomrim se ia după el. Imaginile de pe camerele de supraveghere arată cum Taj merge pe stradă iar cineva îl urmărește. Taj observă, merge mai repede. Băiatul din Shomrim este după el. Taj începe să fugă, se sperie. Mai mulți băieți din Shomrim aleargă după el. Băieții din comunitate devin din ce în ce mai mulți, unii opresc mașini, alții coboară din mașini, totul ca să-l prindă pe Taj. Și îl prind. Dacă, la început, pe Taj îl urmăreau doar 3 băieți, la final, după el erau 20.

Taj este prins și bătut de băieți în mijlocul unei stăzi după 4 dimineața. Totul este filmat de camere. 5 băieți dădeau în el, a dat și el, s-au încăierat, s-au luptat, unul dintre cei 5 era un membru marcant al organizației Shomrim. Vecinii se sperie, iese tâmbălău pe stradă, vecinii sună la 911 spunând că un puști de culoare este bătut de organitația ultraortodoxă și s-a oprit tot traficul. 911 ia imediat legătura cu Poliția. Oamenii spun la telefon că sunt 20 de băieți care bat un puști și puștiul bătut imploră oamenii de pe stradă să-l ducă la spital și nu-l ia nimeni cu mașina să-l ducă. Unul dintre cei 5 care îl bătuseră pe Taj i-a îndesat degetele în ambii ochi. Taj nu mai vedea nimic, a leșinat.

Taj ajunge la spitalul Woodhull, la Urgențe. Avea arcada spartă, retina dezlipită, rămăsese fără un ochi. După ce este eliberat din spital, merge cu mama sa pe la secțiile de Poliție să vadă ce au făcut polițiștii în cazul său. Secția de Poliție 90 din New York avea cazul. Dar...îl clasase. Cazul era deja închis.

Taj se duce la presă, contactează ziariști, cazul tragic al lui Taj explodează în presa locală. Cazul se redeschide. Comunitatea afroamericană se revoltă, Taj era și din comunitatea LGBT. Poliția din New York formează o echipă de intervenție, începe să facă audieri de formă, ca să nu fie acuzată că a închis inițial cazul din cauza presiunilor sau că era o situație dificilă de hate crime. Comunitatea afroamericană este din ce în ce mai revoltată. Spune că nu este singurul atac împotriva lor care este clasat instant de Poliție. Comunitatea îl ajută pe Taj și îi angajează o firmă de detectivi particulari, care să facă o anchetă paralelă cu cea a statului ca să îi identifice agresorii.

Firma de detectivi are și ea probleme în comunitate. Comunitatea din Williamsburg nu vrea să le dea imaginile de pe camerele de supraveghere cu agresiunile asupra lui Taj, probele. Ca atare, firma inventează un pretext. Își angajează alți detectivi, nu din comunitatea afroamericană, aceștia se duc la magazinele comunității de pe acea stradă și le spun că ei de fapt anchetează un caz de jaf în care chiar comunitatea ultraortodoxă este ținta iar potențialul făptuitor din acea perioadă de timp ar putea fi chiar unul de-al lor. Așa, Taj și echipa sa au făcut rost de imagini cu agresiunea sa. Identifică martori, chiar dacă imaginile sunt de noapte, alb negru, și află că Taj în timpul bătăii a fost descălțat, iar adidasul său cineva parcă îl văzuse zburând pe un acoperiș.

Detectivii lui Taj caută degrabă adidasul – Nike Jordan- pe care îl găsesc într-adevăr pe acoperiș. Detectivii trimit adidasul lui Taj la laborator. Între timp plouase, fusese expus la intemperii și temperaturi, însă detectivii au spus că nu au nimic de pierdut, chiar dacă nu iese nimic de pe adidasul lui Taj. Însă adidasul lui Taj devine în timp piesa centrală în dosarul care zguduie Justiția americană.

Poliția ia și ea adidasul lui Taj, descoperit pe acoperiș, și îi face analiză ADN. Poliția din New York era convinsă că dacă s-ar fi descoperit ADN pe adidas, ar fi fost ar fi celui care i l-a scos din picior lui Taj, l-a agresat pe Taj și a aruncat apoi adidasul pe acoperiș.

Într-o seară, Poliția din New York, disperată, sub presiune publică, vine și-l ia pe tânărul Mayer Herskovic de acasă. Mayer Herskovic era din comunitatea ultraortodoxă, dar nu era din Shomrim, nu avea nicio treabă cu ei. Îl ridică pe Mayer Herskovic, îl arestează și-l bagă în pușcărie alături de alți membri din comunitate. Herskovic este șocat. În noaptea agresiunii lui Taj, el era acasă cu soția lui, care născuse. Nu avea nicio treabă cu bătaia, nu era conflictual, nu făcea parte din gașcă.

Mayer Herskovic își ia avocat. Avocatului i se cere de către Poliție ca Mayer Herskovic să-și dea ADN-ul. Mayer Herskovic este fericit. Știa că prin testare ADN nu avea cum să fie identificat la fața locului. Pentru că el nu fusese în realitate la locul agresiunii lui Taj. Judecătorul spune Poliției la arestarea lui Herskovic: dacă ADN-ul nu se potrivește cu ce aveți voi, închid cazul și-l eliberez pe Herskovic.

Herskovic a fost primul din cei arestați care și-a dat voluntar și fericit ADN-ul Poliției. Dar surpriză: Poliția din New York identifică ADN-ul de pe adidas ca fiind cel al lui Herskovic. Herskovic a fost șocat. Poliția spune că nu e vorba de ADN combinat sau multiplu. Ci pur și simplu intră la rupere: pe adidasul lui Taj era ADN-ul lui Herskovic și cu asta basta. Dar Herskovic nu-l văzuse, nu-l știa și nu intrase niciodată în contact cu Taj.

Comunitatea lui Herskovic aflase deja totul. Era la curent cu fiecare detaliu al anchetei. Avocatul lui Herskovic începe să sape și să încerce să afle cum de Poliția din New York a identificat de pe ADN-ul de pe adidasul lui Taj chiar ADN-ul lui Herskovic, care nu era acolo.

Află că ambele ADN-uri, cel de pe adidasul lui Taj și cel al lui Herskovic, fuseseră trimise pentru testare la OCME-Biroul Medicului Legist Șef. Office of Chief Medical Examiner/OCME este practic cel mai mare laborator legist din lume pe testare ADN.

Află că pe adidas erau de fapt combinații de ADN, ale mai multor persoane. OCME făcea o statistică a probelor combinate și inventaseră și un program propriu. In house. Se numea FST- Forensic Statistical Tool. FST era un soft, un program informatic, folosit de cel mai mare laborator din lume pe ADN care atribuia un număr probelor de ADN complicate. Iar în cazul lui Herskovic, ca și în cazul oricărui alt suspect al cărui ADN era testat prin comparație- programul OCME afișa ca rezultat un număr combinat, un procentaj de probabilitate care indentifica acuzatul că este fix în acea combinație de ADNuri multiple. Așa numitul Likelihood ratio.

Dar Herskovic nu fusese acolo. Un om de la OCME s-a prezentat în tribunal și a spus judecătorului și juraților că ADNul lui Herskovic a fost identificat prin intermediul programului, că da, softul e pe probabilități, că da, este disputat de cei mai tari savanți din lume dar că toți sunt cam proști pentru că ei nu înțeleg ce fac cei de la OCME iar rezultatele sunt solide.

Era bullshit. Dar judecătorul și toți l-au crezut pe expertul OCME. Herskovic a fost condamnat la 4 ani de închisoare în primă instanță pentru că ADN-ul pe care l-a oferit cu încredere a fost identificat probabilistic prin soft ca fiind cel de pe adidasul lui Taj, plin și de alte ADN-uri.

Herskovic, la 24 de ani, are în față pușcăria, îl lasă soția, i se destramă familia cu 2 copii. Alți 4 din comunitatea ultaortodoxă sunt condamnați, 2 au fost eliberați condiționat, altora 2 le sunt retrase acuzațiile. Doar Herskovic a fost identificat ca băiatul cel rău.

Herskovic își angajează un expert în știința criminalistică pe ADN. Expertul știa exact ce face OCME, lucrase zeci de ani în sistem.

Ca să obții un profil este nevoie de jumătate dintr-un nanogram de ADN. Adică vreo 25 de celule. Dar ei aveau mai puțin. Nu reușiseră să scoată de pe adidas suficiente copii de ADN ca să facă identificarea cu acuratețe. De pe talpa adidasului, Poliția și OCME reușiseră să obțină 0,3 nanograme de ADN. Au făcut un eșantion și l-au împărțit în 3, deși nu era suficient nici eșantionul. Rezultatele OCME erau o nebunie. Au procesat rezultatele prin soft și le-a ieșit o nebunie și mai mare. Care includea orice om de pe planetă.

Avocatul lui Herskovic și expertul său descoperă țicneala din probatoriu. În 11 din 15 locuri, profilul lui Herskovic, oferit de OCME ca probă admisă pentru condamnarea lui, nu coincidea cu ce era pe adidas. În cele 11 puncte erau oameni diferiți cu profiluri total diferite de ADN. În aceleași 11 din cele 15 puncte nu era nici profilul lui Taj, băiatul bătut, cu toate că era adidasul lui, pe care, atunci când îl încălțase, îl atinsese. În 11 din cele 15 puncte era cu totul altcineva. Și, cu toate acestea, Herskovic pe asta fusese condamnat în primă instanță.

Și atunci cum ajunsese OCME la concluzia că este profilul lui Herskovic pe adidas? Prin statistică!

Statisticile pot fi manipulate în funcție de ceea ce vrea să găsească cel care vrea să ajungă la o anumită concluzie și cel care o analizează. Rezultatele pot fi înșelătoare, chiar dacă matematic sunt corecte. OCME, prin softul FST, dădea o probabilitate de 1 la 133 ca ADN-ul de pe adidas să fie al lui Herskovic. Cu probabilitate de 1 la 133 putea fi oricine din acea comunitate ultraortodoxă. Aceleași rezultate, persoane diferite, același procedeu iluzoriu, care era de fapt o statistică.

Când testezi lucruri sau locuri care au fost atinse de ADN, obții mai puțin ADN decât din alte surse ADN – cum ar fi sângele, saliva etc. Cu toate acestea, ADN este o dovadă, o probă științifică în criminalistică. Problema cu ADN-ul este aceea că dacă ADN-ul nu este înțeles corect sau este interpretat greșit, și aici intervine mâna, gândirea umană, subiectivismul, ADN-ul devine o baghetă magică. Poți face orice din el. Și această putere științifică îl face foarte periculos în probatoriul Justiției.

Dacă dai către 10 experți ADN același profil ADN, obții 11 păreri diferite despre acel ADN, spun specialiștii. Și asta este problema în standardul de top al științei legiste și știința criminalistică.

Există metodologie, dar problema este interpretarea. Lucrurile se complică mai mult când este vorba de ADN multiplu, combinat. Obiecte, locuri, care au fost atinse de mai multe persoane, ființe. Nu mai este vorba de știință, este vorba exclusiv de interpretarea datelor. Iar situațiile devin incontrolabile la nivel de probatoriu în justiție când combinațiile de ADN multiplu au proporții diferite. Imaginați-vă o intrare de scară de bloc, iar mânerul sau ușa au fost atinse de multiple persoane în proporții total diferite. Cine este criminalul? Așa se ajunge la interpretare.

Avocații lui Herskovic au mers mai departe. Au obținut ca Herskovic să nu fie încarcerat pe perioada recursului, au mers la Curtea de Apel cu speța. Herskovic fusese statistic și probabilistic identificat cu ADN-ul care de pe adidas fusese extras din doar 5 celule față de 25 cât erau necesare. Apoi au descoperit că eșantionul prea mic fusese amplificat de milioane de ori de către specialiștii OCME, ca în mod artificial să producă sufieciente eșantioane de testare. Și au mai descoperit ceva: că OCME, făcând copii la copii la copii la copii on and on la eșantion, eșantionul de pe adidas, numit combinație nerelațională, din care nu se mai puteau face deducții, într-adevăr se pupa cu oricine de pe globul pământesc. Pe glob, chiar în acea zonă, era și Herskovic. Iar combinația nerelațională, din care nu se mai puteau face deducții, au băgat-o în softul minune special... ca să facă totuși o deducție. Iar la deducție le-a ieșit că ar putea fi și Herskovic. Și oricine voiau ei.

Așa s-a aflat că la OCME statistica practic înlocuia cu totul, de mulți ani, probele științifice. Și doar în baza statisticilor, procurorii acuzau pe bază de „identificare ADN”, judecătorii și juriul credeau acestea ca fiind probe științifice și oamenii erau condamnați definitiv.

Herskovic fusese un tip liniștit. Niciodată nu avusese probleme cu nimeni, nimeni nu-l văzuse la bătaia lui Taj, niciun martor, nu au existat celule care au fost extrase de la locul bătăii care să-l localizeze acolo. Însă chiar pe imaginile camerelor din acea seară apăreau alți indivizi din comunitate care nici măcar nu au fost acuzați sau deranjați de cineva. Unul dintre ei era chiar fratele șefului comunității Shomrim. Însă șeful comunității Shomrim era strâns legat de politicienii orașului, indiferent de partid, apărea cu toți în toate pozele. Shomrim era ajutat și susținut și de ei, Shomrim era contectată la Poliția din New York.

S-a aflat apoi că Shomrim, pusă sub presiunea publică de revolta comunității afroamericane, a oferit pe tavă Poliției din New York niște nume, niște persoane. Nu vinovații reali – că aceștia erau șefii, oamenii grei-, ci niște înlocuitori ai acestora. Shomrim s-a bazat pe faptul că înlocuitorii nu vor fi niciodată condamnați, pentru că nu au fost efectiv acolo. Și pentru că nu au fost acolo, n-au cum să fie identificați prin ADN – oricât ADN ar fi oferit înlocuitorii. Unul dintre înlocuitorii oferiți de Shomrim a fost și Herskovic, fără știința lui. Iar Herskovic fusese condamnat, identificat fals chiar ca instigatorul principal.

Herskovic află că fusese tras pe sfoară de Shomrim tocmai pentru că nu avea nicio legătură cu ei. Tot probatoriul strâns de el în instanță îl achită. Judecătorii decid că probele ADN ale OCME nu dovedesc nimic. Cazul nu se mai poate rejudeca. Herskovic câștigă, este declarat nevinovat, dar își pierduse familia, pierduse mulți bani, și realizează că a fost de 2 ori făcută o uriașă nedreptate de către sistem. El fusese inițial condamnat pentru o agresiune pe care n-a săvârșit-o, lui Taj nu i s-a făcut nici lui dreptate, iar agresorii erau în continuare liberi pentru că erau bine susținuți și conectați, iar toată lumea deja știa exact cine sunt făptașii.

Și nu s-au oprit aici. Cazul a deschis Cutia Pandorei în sistemul de Justiție american. Toți au realizat că OCME, cel mai mare laborator din lume pe ADN, prezenta statistici drept probe judecătorilor, iar instanțele și jurații care nu înțelegeau ce se întâmpla în spate, nici procedurile, nici softurile, nici codurile, nici algoritmii, considerau pe bandă eronatele statistici pe ADN ca probe incontestabile în condamnări. Deci trebuia făcut ceva.

Mari case de avocatură și-au dat mâna, softul FST și toate tipurile de ADN identificate, inclusiv agloritmii, au ajuns în instanță, inclusiv codurile folosite, instanțele au interzis pe viitor folosirea de către OCME a procedeelor, oameni din OCME și FBI și Poliție au fost dați afară, s-au pensionat, peste 3500 de cazuri cu condamnări definitive au fost redeschise, unii oameni au fost eliberați, birourile de Forensics au fost reformate, presa centrală intrase pe fir, șefii laboratoarelor din OCME pensionați au început să recunoască dezastrul. Presa și casele de avocatură au descoperit un întreg ecosistem în Justiția din SUA pe care l-au numit Machine Bias. OCME, cel mai mare laborator ADN din lume, n-a recunoscut oficial niciodată că au folosit cu intenție date eronate în procese, pentru că astfel ar fi generat o avalanșă de anulări de condamnări a mii de oameni.

Adidasul lui Taj, pe care l-au pus prin soft pe Herskovic, a devenit un caz de referință în SUA. Presa și acum veghează prin tehnicieni specializați și jurnaliști de investigație despre cum sunt folosite softurile și algoritmii în țara hightechului și Silicon Valley în Justiție, despre tastarea și bazele de date genetice folosite impropriu sau uneori intenționat greșit, despre cum acestea au devenit instrumente în probatorii, și a definit totul ca „algorithmic injustice”. S-au făcut documentare, filme, ziariștii s-au ales și cu o nouă specializare. Își dedică mult timp, inclusiv pe siteuri specializate, ca să explice publicului neavizat cum tehnologiile cu viteză și dezvoltare exponențiale sunt folosite greșit sau intenționat incorect de către instituții puternice în domenii care au impact direct asupra vieții oamenilor.

Am aflat despre acest caz acum mai bine de 2 ani, când am citit despre alt caz și am văzut niște discuții pe o rețea de socializare ale unor ziariști de pe Justiție. Totul a început cu ceva de genul...You know, this case is similar with that guy with the shoe. Am căutat să văd ce era cu pantoful. Era de fapt adidasul lui Taj. Adidasul care a aruncat în aer un ecosistem a deschis o ușă prin care toată presa și avocatura au privit uluite, o ușă pe care nimeni n-a putut să o mai închidă de atunci”, a scris jurnalista Sorina Matei pe contul ei de social media.