Ȋn ultimul an, drapelul României a stat șase zile coborât în bernă. Șase zile de doliu național. Trei, pentru tragedia din Colectiv. Una, în memoria victimelor atentatelor din Bruxelles, alta la funeraliile Reginei Ana. Iar ultima de până acum, după cutremurul din Italia, în care 11 români și-au pierdut viața.

Ce semnifică declararea doliului național? Conform hotărârilor de guvern emise în acest sens, în acea zi „toate instituțiile și autoritățile publice, centrale și locale, au obligația arborării drapelului României în bernă. Drapelul României în bernă se mai arborează la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituțiilor de învățământ de orice grad, instituțiilor de cultură și misiunilor diplomatice ale României; la punctele pentru trecerea frontierei, precum și în aeroporturi, porturi, gări și autogări; ca pavilion pe navele de orice fel și pe alte ambarcațiuni ce navighează sub pavilion românesc. Aceeași obligație revine și persoanelor fizice, dacă arborează drapelul României la domiciliu sau la reședință”. Ȋn plus, „posturile naționale de radio și televiziune, precum și instituțiile de cultură își vor adapta programul în mod corespunzător.”

Guvernul este singurul care poate declara zi de doliu național, potrivit prevederilor art. 6 din Legea 75/1994: „drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu național, stabilite de Guvern”.

Doliul național este o formă de manifestare a respectului și solidarității unui popor față de suferința altor semeni. Ȋn exces însă, el poate deveni și o formă de manipulare emoțională.

Din 1990 și până în noiembrie 2015, în România au fost declarate 13 zile de doliu național: 

• la 12 ianuarie 1990, în memoria victimelor Revoluției;

• la 14 septembrie 2001, după atentatele din SUA din 11 septembrie;

• la 14 martie 2004, în memoria victimelor atentatului de la Madrid din 11 martie;

• la 8 aprilie 2005, la moartea Papei Ioan Paul al II-lea;

• la 3 august 2007, cu ocazia funeraliilor Patriarhului Teoctist;

• la 18 aprilie 2010, în memoria victimelor accidentului aviatic de la Smolensk, în care și-au pierdut viața președintele Poloniei, Lech Kaczyński, soția sa și 94 de oficiali polonezi;

• la 26 iunie 2013, după accidentul de autocar din Muntenegru, în care au murit 18 români;

• la 31 octombrie, 1 și 2 noiembrie 2015: trei zile de doliu național după tragedia din Colectiv;

• la 24 martie 2016, în memoria victimelor atentatelor din Bruxelles;

• la 13 august 2016, cu ocazia funeraliilor Reginei Ana;

• la 2 septembrie 2016, în memoria românilor decedați în cutremurul din Italia.

Ȋn 26 de ani, drapelul României a coborât în bernă de 11 ori. De trei ori doar în 2016, pentru că așa a stabilit guvernul Cioloș. Deocamdată, că mai e până se gată anul. Și „Doamne, feri!”, vorba lui Cioloș.

O fi acest premier mai sensibil la suferința semenilor. Am văzut deja cu toții, îmbrățișează orfanii ostașilor uciși în teatrele de luptă, vizitează răniții din Colectiv în spitalul din Bruxelles și merge în Italia, să strângă mâinlor sinistraților de la cutremur. O fi el mai milos. Sau poate doar o avea un PR mai bun. Pentru că mila nu e numai un sentiment ce dă bine în poză și strânge like-uri pe facebook, mila ar trebui să se regăsească în tot ceea ce faci, zi de zi. Ȋn toate ordonanțele și hotărârile de guvern, nu doar în cele prin care declari zi de doliu național.

Milă ți-e de românii afectați de cutremurul din Italia dacă faci ceva, din poziția de premier pe care o ai, pentru ca acei oameni, semenii tăi, să se întoarcă acasă, în țară. La copii lor, care trăiesc aici precum orfanii. Milă ți-e dacă faci ceva concret pentru țara asta și pentru ca românii să nu mai fie obligați să se înrobească pe bani și să moară printre străini. Asta înseamnă milă, să prețuiești viața unui om, nu doar să îmbraci hainele cernite și să verși o lacrimă când el s-a dus. 

Cui ajută acest perpetuu doliu național? Ajută ca noi să mai uităm din ceea ce trăim. Tristețe după tristețe națională. E ca o groapă uriașă în care ne îngropăm, de nevoie, propriile dureri și angoase. O facem la comandă, prin hotărâre de guvern. Iar coborârea drapelului în bernă e singurul care ne mai ridică moralul. Bine că totuși trăim, bine că suntem teferi! Nefericirea e un fleac, uite, se poate și mai rău... Doamne, feri!