ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Se intensifică bătălia pentru Legea Vaccinării Obligatorii. ActiveNews a intrat în posesia unei scrisori adresate parlamentarilor din Camera Deputaților, prin care 50 de medici, membri ai Asociației „Medici pentru consimțământ informat” cer acestora să respingă proiectul Legii Vaccinării Obligatorii.

Printre semnatari se numără Prof.Dr. Vasile Astărăstoae, medic primar medicină legală și anatomie patologică și Prof.Dr.Pavel Chirilă, medic primar medicină internă. Din motive de siguranță, dar și pentru a proteja identitatea celorlalte cadre medicale de eventuale presiuni din partea anumitor persoane din comunitatea medicală, nu vom dezvălui identitatea celorlalți 48 de semnatari. Numele acestora, precum și datele de identificare de pe parafă, apar însă pe scrisoarea care a fost trimisă parlamentarilor.

De asemenea, precizăm că acest text a fost scris înainte de dezbaterile din Comisia pentru Sănătate a Camerei, de aceea scrisoarea tratează și articole de lege care au fost eliminate, precum cel despre consimțământul prezumat.
 
Reamintim că sâmbătă, 7 martie, are loc un protest național împotriva Legii Vaccinării Obligatorii în București și în țară.
 
Iată textul pe care ActiveNews vi-l oferă în exclusivitate:
 

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE

COMISIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI FAMILIE A CAMEREI DEPUTAȚILOR,

CĂTRE MEMBRII CAMEREI DEPUTAȚILOR

ȘI PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

 

Semnatarii prezentei, medici cu drept de liberă practică din România, considerăm că avem o datorie profesională și de conștiință să vă solicităm să respingeți proiectul de lege privind vaccinarea obligatoriea persoanelor în Romania (PLx 399/2017).

Pe lângă faptul că încalcă multiple legi naționale și convenții internaționale referitoare la consimțământul informat al pacientului, acest proiect de lege are un impact negativ direct asupra medicilor, actului medical și asupra relației de încredere dintre medic și pacient.

Iată argumentele: 

1.      PROIECTUL DE LEGE PRIVIND VACCINAREA PERSOANELOR ÎN ROMÂNIA ÎNCALCĂ CONVENȚIA DE LA OVIEDO, CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ, LEGEA NR. 95/2006 PRIVIND REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI LEGEA NR. 46/2003 A DREPTURILOR PACIENTULUI 

Proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor în Romania are numeroase articole care prevăd obligativitatea vaccinării și prezumă consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat.

Art. 21 (3) din proietul de lege a vaccinării prevede că ”in cazul vaccinarilor obligatorii consimtamantul se prezuma ca fiind dat”. 

În art. 6 se precizează ca nu numai vaccinarea copiilor, ci și vaccinarea întregii populații este obligatorie în situații epidemiologice speciale, situații care vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Art. 13 precizează categoriile de populație pentru care vaccinarea va fi obligatorie. În afară de copii, există mai multe categorii de adulți care vor fi vaccinați obligatoriu. Personalul medico-sanitar este prima categorie de acest fel. Urmează „alt personal din unități publice sau private care prin natura atribuțiilor sunt expuse suplimentar la boli infecțioase”. Acest „alt personal” nu este precizat în proiectul de lege,  va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului. Aici este foarte posibil să fie incluse toate persoanele care își desfășoară activittea în colectivități, cum sunt  profesorii, educatorii, asistenții sociali, dar și persoanele care  lucrează cu publicul în general : lucrătorii din comerț, funcționarii publici în general,  inclusiv membrii Parlamentului și angajații ministerelor. În afară de toate categoriile de mai sus, în situații epidemiologice speciale, stabilite prin ordin al ministrului sănătății, întreaga populație va fi vaccinată obligatoriu.

În art. 16 al proiectului de lege se menționează  în premieră un  Calendar de Vaccinare pentru Adulțicare va fi elaborat de către Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare, o comisie ce urmează a fi înființată prin acest proiect de lege. În mod foarte probabil, odată legea aprobată și obligativitatea instituită, calendarele de vaccinare pentru copii și adulți vor putea fi modificate cu ușurință, în sensul adăugării continue de noi vaccinuri obligatorii.

 

Toate articolele enumerate mai sus, care prevăd obligativitatea vaccinării și prezumă  consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat încalcă:

·        CONVENȚIA EUROPEANĂ din 4 aprilie 1997 pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului și biomedicina, cunoscută cu numele scurt de Convenția de la Oviedo.

România a ratificat această Convenție în anul 2001.

Art. 5 din Convenția de la Oviedo precizează: „O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să își retragă în mod liber consimțământul”.

Art. 2 din aceeași convenție precizează: „Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei”.

·        Articolul 11 din Codul de Deontologie Medicală:

Acordarea și retragerea consimțământului

(1) Nicio intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.

(2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.

·        Articolul 4 din Codul de Deontologie Medicală:

Primordialitatea interesului și a binelui ființei umane

În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.

·        Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, art. 13 "Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa”. 

·        Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 600 (1): "Pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, [...], conform prevederilor alin. (2) și (3), pacientului i se solicită acordul scris.

 

2.      PROIECTUL DE LEGE TRANSFORMĂ VACCINAREA DINTR-UN ACT MEDICAL ÎNTR-UN ACT ADMINISTRATIV

 

Actul medical începe cu anamneza, urmează consultația propriu-zisă, recomandarea anumitor analize de laborator sau investigații imagistice, stabilirea diagnosticului, administrarea tratamentului și, nu în cele din urmă, asumarea responsbilității pentru efectele tratamentului administrat. Acesta este fără discuție un proces individual, pe care orice medic îl parcurge cu fiecare pacient în parte pentru că fiecare pacient are particularitățile lui.

Vaccinarea este un act medical realizat cu scop preventiv. De obicei avem în față un pacient sănătos care acceptă să se vaccineze tocmai fiindcă vrea să rămână sănătos. Pacientul investește medicul și actul medical al vaccinării cu o anume încredere și cu anumite așteptări. Ca medici știm că există reacții adverse la vaccinuri și avem datoria să informăm pacienții despre acest fapt. Atât medicul cât și pacientul se află în fața alegerii următoare: este riscul de a contracta o anume boală infecțioasă mai mare decât riscul reacțiilor adverse postvaccinale? Nu este o decizie ușoara și în niciun caz una care să aibă același răspuns pentru toți pacienții.

Dacă vaccinarea devine obligatorie prin lege, tot acest proces va dispărea. Vaccinarea se transformă dintr-un act medical într-un act administrativ. Medicul va fi obligat prin lege să administreze vaccinuri unui pacient obligat și el să le primească. Încrederea care trebuie să existe în relația dintre medic și pacient va dispărea. Știind că nu găsește un partener de dialog în medicul său, pacientul va recurge la alte mijloace de informare și va lua decizii în consecință.

 

3.      PROIECTUL DE LEGE ÎNGRĂDEȘTE EXPRIMAREA OPINIEI PROFESIONALE A  MEDICILOR, ASISTENȚILOR MEDICALI ȘI A FARMACIȘTILOR

La art. 59 din proiectul de lege găsim precizarea că „personalul medico-sanitar și farmaceutic, indiferent de specialitate” are obligația „să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific, părtinitoare, legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare” și mai mult de atât, la art. 71 vedem că nerespectarea prevederilor art. 59 „constituie abatere disciplinară gravă” care se sancționează de către Colegiul Medicilor din România, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, Colegiul Famaciștilor din România și Colegiul Medicilor Dentiști din România.

 

 

Creatorii proiectului de lege lasă să transpară faptul că se așteaptă ca o parte a personalului medico-sanitar și farmaceutic să furnizeze informații „eronate, nedovedite științific, părtinitoare în domeniu”. Vă punem întrebarea: de ce ar furniza personalul medical informații „eronate, părtinitoare, nedovedite științific” legate de vaccinuri? Toți medicii doresc binele pacienților lor, așa cum au jurat la terminarea facultății de medicină. Sintagma „informații nedovedite științific” este extrem de confuză pentru că știința nu și-a spus ultimul cuvânt în domeniul vaccinării. Dimpotrivă, apar continuu pe piață noi vaccinuri și noi studii. De multe ori studiile noi răstoarnă informații considerate anterior ca „dovedite științific”. Cine va hotărî care sunt informațiile „dovedite științific” într-un domeniu aflat în continuă evoluție? Dacă un medic, pe baza experienței clinice personale sau în urma studiului literaturii științifice, ridică o problemă legată de siguranța sau de eficacitatea unui vaccin, ar face-o tocmai în spiritul jurământului lui Hipocrate, din grijă pentru pacient. Acest lucru ar constitui o opinie profesională legitimă pentru un membru al personalul medico-sanitar. Proiectul de lege prevede și soluția eventualelor opinii profesionale contrare spiritului de obligativitate a vaccinării: sancționarea medicilor/farmaciștilor respectivi!

Prin aceste două articole de lege personalul medico-sanitar este indirect descurajat să recunoască și să raporteze eventualele reacții adverse postvaccinale și este constrâns să se supună obligativității vaccinării. 

4.      PROIECTUL DE LEGE LIMITEAZĂ  INDEPENDENȚA  PROFESIONALĂ A MEDICULUI,  BIROCRATIZEAZĂ PROCESUL DE STABILIRE A REACȚIILOR ADVERSE POSTVACCINALE ȘI A CONTRAINDICAȚIILOR LA VACCINARE

Articolul 10 al proiectului de lege abordează problema reacțiilor adverse ale vaccinării.

Aflăm că tipurile de reacții adverse postvaccinale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului (!!!).

Fiecare vaccin este pus pe piață cu un prospect în care o parte din reacțiile adverse sunt deja menționate. Este suficient pentru oricine să consulte acel prospect ca să vadă care sunt tipurile de reacții adverse posibile după vaccinare. La acestea se adaugă reacțiile adverse raportate periodic dupa punerea pe piață a vaccinului, conform sistemului de supraveghere post-marketing și reacțiile adverse raporate in sistemul electronic național: Putem spune deci că reacțiile adverse reale sunt mult mai multe decât cele menționate in prospectele vaccinurilor. Prevederea conform căreia tipurile de reacții adverse postvaccinare se vor stabili prin hotărâre a Guvernului reprezintă practic o metodă prin care Guvernul va alege aleator un mic număr de reacții adverse pe care le va considera eligibile pentru despăgubiri banești, ignorându-le pe toate celelalte.

Alineatul (3) al aceluiași articol arată că reacțiile adverse și relația de cauzalitate cu vaccinul trebuie confirmate nu de către medicul vaccinator, cum ar fi de așteptat, ci de către un Grup Tehnic de Coordonare a Activității de Vaccinare, o comisie a cărei componență este detaliată în articolele 37-38. Proiectul de lege prevede înființarea câte unui GTCAV în București și în fiecare județ.

Cei mai în măsura să recunoască și să trateze prompt o reacție adversă postvaccinare sunt: medicul vaccinator, care de obicei este medicul de familie al pacientului sau medicul specialist, dacă pacientul a necesitat consult interdisciplinar după apariția unei reacții adverse postvaccinale. Medicul de familie este cel care cunoaște antecedentele patologice personale ale pacientului, antecedentele heredo-colaterale și este cel mai în măsură să recunoască prompt reacțiile adverse postvaccinale, cu atât mai mult cu cât el este acela care le tratează în urgență, fără să aștepte ca GTCAV să le confirme mai întâi.Medicul de familie, eventual medicul specialist sunt cei mai în măsură să stabilească contraindicațiile la vaccinare.

Deferirea confirmării reacțiilor adverse postvaccinale unei comisii județene înseamnă în primul rând limitarea deciziei profesionale a medicului vaccinator și încălcarea principiului independenței profesionale a medicului, statuat în art. 6 al Codului de deontologie medicală.

Mai însemnă și întârzierea și complicarea procesului de stabilire a contraindicațiilor la vaccinare. Conduce la îngreunarea procesului de obținere a eventualelor despăgubiri bănești pentru vătămare postvaccinală. Într-un cuvânt este o birocratizare în defavoarea evidentă a pacientului vătămat. 

Pentru toate cele enumerate mai sus, vă solicităm să respingeți proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor în România (Plx 399/2017).

BIBLIOGRAFIE

1.     Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România, înregistrat la Camera Deputaților sub numărul PLx 399/2017 și forma aprobată de Senatul Romaniei la 23.10.2017.

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16586;

http://www.cdep.ro/proiecte/2017/300/90/9/se497.pdf; 

2.      Codul de deontologie medicală:

https://www.cmr.ro/new/wp-content/uploads/2017/01/COD-DEONTOLOGIC.pdf 3;

3.     Convenția de la Oviedo:

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/27007; 

4.       Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine: Convention on Human Rights and Biomedicine

https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/090000168007cf98; 

5.     Decretul nr. 51/20 februarie 2001 al Președintelui României pentru promulgarea legii privind ratificarea Convenției de la Oviedo:

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=27915 

6.     Legea nr. 17/22 februarie 2001, prin care Parlamentul României ratifică Convenția de la Oviedo:

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=27912; 

7.     Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului:

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=39946; 

8.     Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/71139.