ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Incendiul din Colectiv s-a propagat cu o viteză de 5 ori mai mare decât cea înregistrată în simulările experților. A avut o amplitudine mai mare, dar și efecte (extensia rapidă a gazelor, „explozia”) care n-au mai apărut și în experimentele efectuate ultrerior. „Este posibil ca în spațiul respectiv să fie existat și o altă substanță (substanțe) care a avut rol de accelerator al procesului de propagare a incendiului”, au avertizat specialiștii. 

Ȋn loc să investigheze și această pistă, anchetatorii au găsit o altă soluție: au început să oprească din ventilatoarele care funcționau în acea seară în Club Colectiv. Cred acum că acele ventilatoare au fost, de la început, un fel de soluție de rezervă. Ȋn investigarea unui incendiu, aceste aparate (prin aportul de oxigen ce alimentează focul, prin curenții de aer formați, ce direcționează propagarea incendiului) sunt la fel de importante precum o canistră pentru benzină găsită la fața locului. Ȋn cazul Colectiv însă, două dintre ventilatoare au fost abandonate în clubul incendiat. Nu au fost ridicate, pentru a fi analizate, ca probe . „Sunt arse acele ventilatoare”, s-au justificat anchetatorii. E ca și cum ai spune că nu iei cu tine canistra de benzină găsită la CFL, pentru că oricum e goală. Multe probe arse au fost ridicate atunci din club. Mai puțin aceste două ventilatoare. Deși ele sunt invocate acum de anchetatori ca fiind probe importante, care ar fi influențat propagarea și efectele incendiului. 
 
Ambele ventilatoare de inducție funcționau

„Aerisirea se făcea prin intermediul a 4 ventilatoare, 2 de inducție și 2 de extracție”, declara imediat după incendiu unul dintre patronii Clubului Colectiv, în fața procurorilor Parchetului General. „Din câte știu eu, ventilatoarele de la intrare sunt de inducție. Știu că sunt de capacitate mare. Nu știu dacă au fost folosite în seara respectivă, pentru că eu nu am fost prezent. Era decizia staff-ului de la bar sau a organizatorilor.”
Toate cele patru ventilatoare din Club fuseseră pornite în acea seară. De un angajat al Clubului care, aflat la tratament în străinătate, nu a fost audiat nici până acum de anchetatori. Ventilatoarele de inducție eram amplasate deasupra containerului de la intrarea în club și introduceau aerul într-un tub metalic ce avea prevăzute șapte guri de aerisire. Ventilatoarele de extracție erau montate pe peretele opus intrării, în două tuburi metalice de 0,7 m lungime, prevăzute în capăt cu grilaje. Partea exterioară a acestor tuburilor iese din zid spre o străduță lăturalnică. 
 


Ȋn luna ianuarie, un expert în construcții civile spunea despre ele că sunt „două tubulaturi ce par a fi destinate aspirației aerului din sala principală”. Tot el susținea că „tubulatura de distribuție aer proaspăt” este „prevăzută cu patru grile de dispersie”, și nu șapte, câte existau în realitate, dar și că „ventilațiile, atât pentru aportul de aer proaspăt, cât și pentru exhaustarea celui viciat, nu sunt poziționate corespunzător” și că „sistemul rudimentar utilizat” a generat o „ventilare ineficientă”.

Toate cele patru ventilatoarele erau de tip CASALS HJB 56 T4, având un debit de 13.000 metri cubi aer/oră. 


Stâlpul care a luat foc în Colectiv era situat chiar pe direcția curenților ce se formau între trei guri de guri de aerisire ce introduceau aer curat și un ventilator de extracție, ce elimina aerul viciat. Ȋn mod normal, propagarea incendiului ar fi trebuit să se producă pe această direcție a curenților de aer: dinspre peretele de la intrarea în club spre cel opus. Ȋn practică însă, incendiul s-a propagat nu numai în sens opus, ci și perpendicular pe curenții de aer, lucru cel puțin neobișnuit.
 

La Petroșani, prin simulări realizate pe calculator, s-a stabilit că „la nivelul clubului Colectiv, înainte de producerea evenimentului, regimul aerodinamic era identic” cu simularea rețelei de ventilație în condițiile în care ventilalatorul de inducție dinspre bar era oprit. Mai mult „turbulențele devin mai pronunțate în cazul utilizării doar a ventilatorului de introducere a aerului prospăt” amplasat înspre scenă, „respectiv a prezenței în interior a unei presiuni calorice”.
Dacă exact așa au stat lucrurile, incendiul din Colectiv ne demonstrează, încă o dată, că e unul extrem de neobișnuit. Pentru că singura zonă din club în care tavanul de lemn a ars este exact cea situată în dreptul gurilor de aerisire corespunzătoare ventilatorului oprit. Fără să fi beneficiat de niciun aport de oxigen, așa precum susțin experții, în acea zonă flăcările s-au întețit din senin și au provocat cele mai mari pagube.   

Pe de altă parte, ventilatorul de inducție dinspre bar era prevăzut cu sistem de încălzire cu rezistență. Ȋn seara zilei de 30 octombrie 2015, în București au fost 8 grade Celsius. Cel care a pornit ventilatoarele a dat drumul și la căldură. Asta susține el, dar și martorii. Dacă acel ventilator nu ar funcționat, s-ar fi simțit în club; numai că oamenii erau îmbrăcați doar în tricouri, iar unii dintre martori susțin că înăuntru era cald. Prin urmare, încălzirea funcționa, deci și ventilatorul aferent acesteia.

De altfel, experții de la București, examinând efectele termice asupra palelor și dinamica materialului topit, au concluzionat că ambele ventilatoare de inducție funcționau la momentul producerii incendiului. 

Cum și când au ars ventilatoarele de extracție?

Cum ventilatoarele de extracție nu au fost demontate, experții de la București au examinat fotografiile făcute la fața locului, concluzionând că palele au fost topite în proporție de 80%, în cazul ventilatorului situat în dreptul stâlpului care a ars, și 100% - în cazul celuilalt ventilator. Analizând forma resturilor de plastic topit, experții bucureșteni au decis că „ambele ventilatoare de extracție se aflau în funcțiune în momentul în care au fost supuse efectului fluxului de gaze la temperaturi înalte, expansionat în urma arderii materialelor combustibile din club.”   

Cum s-au topit palele acelor ventilatoare? Și când? Ȋn niciuna dintre simulările incendiului realizate de experți nu s-a constatat că ventilatoarele de extracție ar fi fost afectate de incendiu. Ȋn cele mai multe dintre simulări, flăcările nici măcar nu au reușit să ajungă la peretele pe care erau amplasate aceste ventilatoare, deși o parte din acest perete era capitonată cu burete inflamabil. Ȋn urma unei simulări realizate la Petroșani s-a concluzionat că la secunda 72 a incendiului „se apreciază că instalațiile de evacuare și-au pierdut rolul de exhaustare a atmosferei din incinta clubului”, pentru că „nivelul vizibilității scade foarte mult datorită fumului ne-evacuat”. Experții spun că, „odată cu dezvoltarea incendiului, datorită temperaturilor ridicate, materialele din construcția ventilatoarelor (pale din poliamidă și tambur din aliaj ușor) s-au topit”. Mai exact, în zonă s-au înregistrat peste 520 de grade Celsius (temperatura de topire a aliajului, pentru poliamidă ea fiind cuprinsă între 190 și 350 grade Celsius). 
Ca să ajungă la tamburul ventilatorului încastrat în tubul metalic din perete, cele 500 de grade ar fi trebuit să treacă, mai întâi, pe lângă tavanul din lemn de brad coborât în pantă. 
 

Surprinzător, lemnul e întreg, deși la această temperatură, extrem de ridicată, el se autoaprinde. Mai mult, pe tavanul din Colectiv aflat în partea dreaptă a scenei, la doar câțiva metri de unul dintre ventilatoarele de extracție, a fost găsită o poțiune de burete nears, deși specialiștii au stabilit că acesta se autoaprinde la temperaturi mai mari de 420 de grade Celsius.

De ce s-a apreciat că fix la secunda 72 s-ar fi oprit aceste ventilatoare? Ȋn incediul din Colectiv, fumul se vede și pe imaginile înregistrate de camerele de supraveghere video din club. O astfel de cameră video era montată chiar sub ventilatorul de extracție situat în apropierea barului. Fumul ajunge în dreptul ei după 53 de secunde de la inițierea incendiului. După alte 19 secunde, în imagini sunt surprinse flăcările. Sunt în total fix 72 de secunde, după care se presupune că incendiul a distrus palele celor două ventilatoare. 

Ȋn simularea computerizată a incendiului, experții de la Petroșani au rotunjit la un minut. Astfel, „ventilatoarele componente ale instalației de extracție au fost programate să se oprească după un timp de 60 de secunde de la aprinderea buretelui de pe stâlp”. Aceasta e însă doar o variantă de lucru, nu este nicidecum o ipoteză certă, stabilită în baza probatoriului.  

Când și mai ales cum au ars acele două ventilatoare? Cu certitudine, ele nu s-au oprit simultan. Nici după 72 de secunde, cât reiese din simulare, nici după un minut, cât s-a folosit, drept ipoteză, în celelalte experimente. Cele două ventilatoare de extracție s-au oprit la momente diferite. Și, cel mai probabil, primul căzut a fost ventilatorul situat pe direcția stâlpului ce a luat foc. Zidul de afară, de jur împrejurul tubului metalic în care era amplasat acel ventilator, nu poartă amprenta fumului care a ucis zeci de oameni în interior. Peretele este curat. Nefiresc de curat.