Au ieșit oamenii în stradă pentru a protesta împotriva modificărilor aduse de Guvernul PSD Codului Penal și pentru adoptarea Legii Grațierii, considerând că prevederile acestor acte normative sunt periculoase pentru combaterea corupției.

Chiar dacă nu s-a pronunțat Curtea Constituțională, persistă impresia de nelegalitate asupra acestor acte normative, iar oamenii sunt revoltați.

Cu toate acestea, pe 18 mai 2016, adică acum mai puțin un an, Guvernul condus atunci de Dacian Cioloș a modificat Codul Penal și Codul de procedură Penală prin ordonanță de urgență, exact ca și guvernul Sorin Grindeanu, azi.

Prin acea ordonanță s-au modificat nu mai puțin de 13 articole din Codul Penal și alte 101 din Codul de Procedură Penală. 

Unele organizații ale societății civile dar și avocați au afirmat atunci că prin acele modificări se încalcă grav drepturi prevăzute în Constituția României.

APADOR - CH dădea ca exemplu de neconstituționalitate modificarea art. 153 din CPP prin abilitarea procurorului de a cere direct de la bănci, fără încuviințarea judecătorului, datele financiare ale unei persoane. Acest lucru nu a fost cerut în nicio decizie a Curții Constituționale și nici prin vreo directivă europeană ce trebuie implementată. Aceeași este, potrivit unui comunicat de la acea vreme al asociației, și situația abrogării alineatului 1 al art. 228 din CPP, care prevedea că după luarea măsurii arestării preventive, inculpatului i se aduc la cunoștință, de îndată, în limba pe care o înțelege, motivele pentru care s-a dispus măsura.

Avocatul de drept penal Marius Vicențiu Coltuc scrie pe blogul său că „noile modificări ale Codului penal și de procedură penală sunt neconstituționale”. Pe lângă cele de mai sus, el arată că și dispoziția din Ordonanța de urgență care conferă polițistului, ca organ de urmărire penală, puterea de a transforma o persoană în suspect, prevăzută în Art. II pct. 76, nu este constituțională.

Iar avocatul Tonel Pop spunea ceea ce afirmă și mulți alții, azi, despre ordonanțele lui Grindeanu. Declara el atunci că modificările nu se impuneau prin ordonanță de urgență, deoarece: 

„Se încalcă separația puterilor în stat uzurpându-se în acest fel atribuțiile legislative ale Parlamentului.

Urgența este folosită ca pretext pentru abordarea unor modificări privind alte teme și norme decât cele declarate neconstituționale sau ca nefiind armonizate cu directivele europene la care am aderat (neurgente)”. Sună cunoscut?

Criticii ordonanțelor au scris atunci că măsura luată de Guvernul Cioloș, fără niciun fel de consultare publică, era neconstituțională. 

Dar cu toate astea, nu a protestat nimeni. Poate pentru că, vorba avocatului Tonel Pop, „în cadrul ordonanței comentate creșterea de către Guvern a prerogativelor procurorului, în detrimentul subiecților procesuali și cu atât mai ciudat în detrimentul prerogativelor puterii judecătorului”.