ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ȋntr-o lume care nu mai citește decât titlurile știrilor, și nici pe acelea dacă nu-s deasupra unor poze cu sclipici, adevărul cântă la acordeon pe străzile surde, cu un pahar de plastic lipit de burduf. 

Ieri am citit un articol semnat de Cătălin Tolontan. Cu titlul: „LOVITURĂ DUPĂ CE DOSARUL HEXI A DEVENIT PUBLIC: 5 LABORATOARE DEMONSTREAZĂ CĂ DEZINFECTANȚII ERAU FALSIFICAȚI ȘI INEFICIENȚI. AU PICAT CHIAR ȘI TESTELE DE LA LABORATORUL LUI CONDREA!” Majuscule pe poză. Subtitlu: „Azi se încheie jocul dublu oribil al multora dintre mogulii sănătății din România, care au sărit să apere sistemul și substanțele Hexi Pharma”.

Cum și eu am scris despre „HEXI PHARMA” (firește, după ce reporterii de la „Gazeta Sporturilor” au scos subiectul la iveală), am fost curioasă să aflu care-i „lovitura” cu majuscule. 

Informațiile publicate ieri sunt din rechizitoriul pe care Parchetul General l-a întocmit în dosarul HEXI PHARMA în luna martie a acestui an. Am citit și am recitit acel rechizitoriu, în forma anoninimizată (n.r. – cu protejarea datelor cu caracter personal), așa cum fusese el furnizat presei, la acea vreme, de către Parchetul General. Am făcut tabele din acel rechizitoriu, cu fiecare dezinfectant în parte și cu toate laolaltă, și am învățat care-i diferența dintre standardul EN 13727 și EN 14348. 

Numai că, uitându-ne pe același document, eu am citit ceva diferit față de ceea ce susține că a citit Cătălin Tolontan. De pildă, în articolul de ieri, el scrie: „Rezultatele, așa cum arată ele în rechizitoriul procurorilor: «Din 39 de produse Hexi Pharma analizate, 39 sunt ineficiente!».” 


Până aici, e corect, în pagina 9 a rechizitoriului, varianta anonimizată, asta susțin procurorii.
 
 

Dar nu acesta e adevărul. Pentru că, dacă reușești să treci de pagina 9 a rechizitoriului și citești cu atenție analizele cuprinse între paginile 11 – 37, observi că din cele 39 de produse declarate neconforme, 12 nu au fost nici măcar testate „din punct de vedere al eficienței biocide, nefiind identificate cu ocazia efectuării verificărilor de către organele de cercetare penală”.  

Cu toate acestea, Parchetul General le-a declarat neconforme... din oficiu, probabil doar pentru că produsul redenumit picase testele. Dar, în lipsa unor expertize, nu poți să concluzionezi nici ca procuror, nici ca jurnalist, că dacă dezinfectantul rebotezat e neconform, nici vechiul produs nu respecta rețetarul. Chiar dacă pe etichetă e declarată aceeași compoziție, fără necesarele analize de laborator nu poți presupune că rețeta nu a fost respectată dintotdeauna. Așa cum nu poți nici să prezumi că acel produs ar fi fost conform. Ȋntr-o astfel de situație, neclarificată prin probe, poți doar să spui adevărul: 12 din 39 de produse nu au fost găsite, deci nu au fost nici testate.

Așa cum, de altfel, se precizează în rechizitoriu, pentru fiecare dintre cei 12 dezinfectanți, în parte. Prima mențiune apare la pagina 15, despre CLORHEXIN B. 

 

Deși netestat, CLORHEXIN B a fost declarat de procurori „neconform” (pagina 10 din rechizitoriu), alături de ceilalți 11 dezinfectanți negăsiți și neanalizați.

 
 
Dar ceea ce fac procurorii, verifică apoi judecătorii. Cititorii, care nu au mijloacele sau priceperea să verifice, doar cred.   

Mai departe, Cătălin Tolontan scrie că deși „procurorii nu pretind că dezinfectanții sunt singurii care afectează infecțiile nosocomiale”, „principalul generator al nosocomialelor, așa cum este el trecut în lege, norme și în procedurile spitalelor din România, elementul evidențiat de procurori, este dezinfectantul! O altă demistificare e necesară.”

 

E adevărat, la pagina 5 din rechizitoriu, procurorii spun că „utilizarea de dezinfectanți neeficienți în unități unde se asigură îngrijire medicală reprezintă o reală zădărnicire a oricăror eforturi în sensul combaterii bolilor nosocomiale”.
 

Dar la pagina 9 din același rechizitoriu se precizează că „prevenirea și combaterea infecțiilor nosocomiale presupune un concurs de măsuri, iar această analiză nu este menită a demonstra o eventuală legătură de cauzalitate între utilizarea produselor S.C. HEXI PHARMA CO S.R.L. și apariția unei anumite infecții într-un spital.”

 

Mai departe, exemplificând dezinfectanții neconformi, Cătălin Tolontan dă trei exemple, printre care și produsul SUPRASEPT, cu „Rezultatele: Institutul Cantacuzino: «Dezinfectant eficient pentru bacterii». Eurofins: «Dezinfectant ineficient pentru spori». Chemila: «Dezinfectant ineficient pentru microbacterii și fungicide». (EN 14347 și EN 14248).”
 
 

Ce spune însă rechizitoriul (fie el și anonimizat)? Spune că „SUPRASEPT a fost supus unui număr de două testări la Institutul Național de Cercetare «Cantacuzino» din punct de vedere bactericid și fungicid, ocazie cu care produsul s-a dovedit a fi eficient, îndeplinind standardele testate. Pe partea de eficiență micobactericidă, tuberculocidă și sporicidă, produsul a fost testat de către laboratorul (...) din Cehia, iar la testarea pe Standardele EN 14347 și 14348 a fost ineficient.”

 

Ce rezultă din compararea celor două texte? Că nu ne interesează faptul că SUPRASEPT a fost declarat eficient din punct de vedere bactericid, dar și fungicid, în urma a DOUÃ testări, dar nici că la laboratul din Cehia (Chemila) a trecut totuși și testul de eficiență tuberculocidă (n.r. - Standardul EN 14248 nu există, e vorba cel mai probabil de EN 14348, care se referă la evaluarea activității micobactericide; EN 14347 se referă la cea a activității sporicide de bază.)

 

Nu-l citesc pe Cătălin Tolontan de ieri. Ȋl citesc din anii ’90, pe când el scria la revista „Student” și compunea din cuvinte adevărate picturi și poeme în proză. Mai târziu, am început să public și eu reportaje în presa scrisă.

Azi, citim amândoi aceeași baladă de rechizitoriu despre concentrația unor substanțe cu care se spală podelele spitalelor, și fiecare înțelege și scrie apoi cu totul altceva. Unul pe print, și amândoi pe internet, unde lumea nu mai citește decât titlurile știrilor, și nici pe acelea dacă nu-s deasupra unor poze cu sclipici. 

Iar adevărul cântă la acordeon, pe o stradă surdă, sub obloane trase...