Tragedia din clubul Colectiv nu a lăsat în urmă doar morți și răniți. Focul care a răpit 64 de suflete și a mutilat peste 100, a pârjolit și mințile unor tineri și asa confuze ca urmare a bombardamentului informațional. 

Pornind de la sloganul "Corupția Ucide” lansat în mod iresponsabil, dat fiind contextul extrem de tensionat, de către un președinte care ar fi trebuit să fie un factor de echilibru, au fost declanșate manifestații de stradă care au vizat nu doar Guvernul Ponta (nevoit să demisioneze la capătul a trei zile de proteste), ci și Biserica Ortodoxă.

Invocând așa-zisul refuz al Patriarhului de a permite preoților să slujească la locul tragediei, protestatarii au declanșat atacuri dure la adresa Bisericii, care au fost întreținute de anumite posturi de televiziune. Patriarhului Daniel, acuzat de corupție și de nepăsare față de victimele tragediei, i s-a cerut, inclusiv de către anumite VIP-uri transformate peste noapte în lideri ai străzii, să plece din fruntea Bisericii fără a se ține cont de faptul că nu electoratul, ci Sfântul Sinod a fost cel care l-a ales în înalta demnitate. Nu numai persoana Patriarhului, ci instituția în sine a fost terfelită într-un autentic stil iacobino-comunist, lucru cu atât mai ciudat cu cât contestatarii nu au cunoscut nici opresiunea, nici îndoctrinarea bolșevică. 

Fără a se prezenta probe concrete, preoții au fost acuzați că se lăfăie în lux, în vreme ce poporul trăiește în sărăcie și, lucru mai grav, că impun credincioșilor sume bănești în schimbul oficierii slujbelor religioase.

Sub deviza "Vrem spitale, nu catedrale” s-a cerut autorității de stat să nu mai finanțeze nicio acțiune a Bisericii referitoare la ridicarea lăcașurilor de cult, în special a Catedralei Mântuirii Neamului văzută ca o construcție faraonică și ca un mijloc de a stoarce bani cu forța de la populație, lucruri total neadevărate. Vechi dispute pe marginea statutului religiei în școli au căpătat accente radicale. S-a spus, inclusiv în cadrul unor emisiuni televizate, că religia constituie un factor de îndoctrinare, de îndobitocire și de învrăjbire a poporului și, ca atare, prezența ei în sistemul de învățământ laic - fie și într-o formă opțională - constituie un factor nociv. A fost înfierată în acest sens atitudinea unor profesori de religie care și-au permis să le spună elevilor să meargă la biserică și nu în cluburi și s-a cerut excluderea lor din învățământ.

Mai mult, ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, anumite simboluri ori acte de cult cu un rol important în viata creștinilor precum icoanele, moaștele ori pelerinajele, au fost calomniate într-un mod în care care nici cei mai obedienți activiști de partid nu și-au permis să o facă.

Desigur, nu toți demonstranții pot fi socotiți complici la o asemenea stare de fapt. Mulți dintre ei s-au mărginit la a comemora victimele tragediei și la a protesta împotriva corupției din sistemul politic fără a ataca instituția eclesială. Chiar și cei care au făcut-o, nu au recurs la acțiuni violente. 

Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat după tragedia din clubul Colectiv a purtat în sine germenele unei răzmerițe împotriva Bisericii, prima de acest gen din istoria României, care își face și astăzi simțită prezența.