ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cunoscutul jurnalist Mirel Curea a văzut multe la viața sa, fiind unul dintre cei mai redutabili ziariști din țara noastră. Într-o vreme în care mulți se feresc de asocierea cu Biserica, Mirel Curea nu s-a sfiit niciodată să mărturisească credința în Dumnezeu. Recent, el a reamintit cititorilor săi că a împlinit doi ani de când a renunțat la un viciu extrem de greu de vindecat: fumatul.

Mai precis, după 40 de ani de tutun, Curea a reușit să pună capăt acestui obicei dăunător și, spune el, a făcut-o numai cu ajutorul rugăciunii și al lui Dumnezeu.

Iată cum s-au întâmplat lucrurile:

„Trece timpul! Zilele trecute, s-au făcut doi ani de când nu am mai fumat. Cum am mai spus pe aici, fără țevi cu aburi, fără plasturi, fără șpreiuri cu nicotină-n bot, fără psihologi, fără nimic!

Cum de am rezistat? Cu rugăciune! Fiecare moment de slăbire a voinței l-am învins cu rugăciune și cum pofta mă apuca cel mai adesea în biroul de acasă, cu rugăciune și cu ochii la icoana din perete, pe care am lipit un bilețel cu data când am fost la Biserică, să-l rog pe Dumnezeu să mă ajute. Ridicam ochii la icoană și spuneam „Doamne, întărește-mă Tu, ca să nu te dezamăgesc tot pe Tine, nemernicul de mine!”
Fără ajutorul Lui nu aș fi reușit! Abia acum am înțeles ceea ce-mi spunea bunica, țărancă fără carte: „Nu există nimic pe lume mai puternic decât rugăciunea!”
Cu rugăciune și cu rușine! Rușine de Dumnezeu, de muiere, de copilă și de domniile voastre, cei pe care v-am anunțat acum doi ani de cazna la care mă supun, atunci când am postat textul de mai jos:

Muierea, Dumnezeu și fiica-mea
martie 2018

Nu aș fi crezut! M-am lăsat de fumat! De unde au început toate? De la rușine!
După cum unii știți, cam tot decembrie si ianuarie le-am petrecut cu muierea într-un spital. Ea, nasol, în pat, fie cu citostatice la bord, fie anesteziată, înțepată, sondată, analizată și apoi operată, eu una-doua, din sfert în sfert de oră, pe afară, cu tutunu-n bot.
Muierii, evident, mirosul meu de căcat lăsat la afumat în depoul Filaret îi făcea rău de să se tăvălească, dar nu-mi zicea mai nimic. Nu-mi zicea, dar se vedea că-i fac răul de pe lume.
Așa o rușine m-a apucat de Carmen, din pricina egoismului si nesimțirii mele infecte, a voinței mele egala cu zero și, în fond, a lipsei mele de bărbăție, încât m-am dus frumușel la biserică și L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute, să mă întărească, să mă pot lăsa, după 40 de ani de fumat 2(doua) pachete de țigări pe zi. Și ce? Și m-a ajutat!
Când îmi venea să fumez, mă gândeam că am făcut o înțelegere cu El, și că dacă încalc o asemenea înțelegere, poate fi nașpa de tot.

Foarte interesant, visez noaptea ca fumez și, în somn, îmi este frica de El, că am încălcat dilul, și îmi este rușine de Teo, de fiică-mea, care va fi dezamăgită de un tata de doi lei, fără voință și lipsit de cuvânt.
Cu ocazia asta, a trăirilor astea de noapte, din somn, am înțeles ce-i ținea în cinste și curățenie pe străbunii mei, țăranii: frica de Dumnezeu și rușinea de sat, de oameni, de neamuri.

Despre puterea credinței și a rugăciunii, cu care poți muta munții, nu doar sa te lași de un rahat de fumat, nu mai spun, pentru că ține de fiecare, de capacitatea fiecăruia, vreau să zic”.