Mai repede decât m-aș fi așteptat, nici olandezul zburător nu va mai vorbi niciodată. Așa cum nici Dincă nu o face. În atâtea săptămâni de la izbucnirea cazului „Caracal” și dispariția Alexandrei, Gheorghe Dincă nu a vorbit nici măcar o dată, direct, publicului.

Toți infractorii, cât de mărunți ar fi, caută să vorbească publicului, să se dezvinovățească, să-și strige dreptatea și faptul că „totul e o înscenare”. Toți, mai puțin Dincă, acuzat de cele mai grave crime din ultimii 10 ani. El nu zice nimic, acceptă totul cu seninătate, de parcă ar fi jurat să îndure totul ca un monah. Doar că Dincă nu are profilul unui pustnic. Dimpotrivă, însă pare că îndură totul pentru altcineva. De dragul cuiva și/sau de frica altcuiva.

Există o scenă într-un film al lui Tom Cruise, în care el, personajul principal, îl caută pe cel care i-a răpit fiul și găsindu-i poza în casa unui suspect, e convins că respectivul este un abuzator de copii. Când să-l omoare, însă, este convins să nu o mai facă de un alt personaj. Stupoare: suspectul îi cere să-l ucidă, pentru că dacă nu o va face și nu va fi considerat vinovat de răpirea copiilor, cel care îl angajase pentru acest rol îi va ucide familia. Într-un gest de disperare, se aruncă pe geam pentru ca scenariul să fie totuși, respectat.

Similitudinile cu „monstrul de la Caracal” sunt evidente. 

În ceea ce-l privește pe olandez, situația este și mai evidentă. Omul nu opera de capul lui și era cunoscut autorităților române, cât și prea curatei ambasade olandeze de la București. Dovezi?

Oriunde pe lumea asta, fie că e în Japonia sau în Olanda, când un om își propune să acționeze într-un anumit loc sau domeniu, caută să afle legături care să-i facă activitatea mai ușoară și să-și îndeplinească obiectivele. Un exemplu banal: când un funcționar este numit într-o anume localitate, caută acolo oameni de legătură care să-i dea informații despre acea zonă, de cine și ce trebuie să țină seama.  O echipă de fotbal, fie că e din România sau din SUA, atunci când trebuie să se cazeze în deplasare, ia legătura cu oamenii de încredere din orașul respectiv pentru a afla care este realitatea dincolo de ce scrie pe net.

Cu atât mai mult așa ar fi procedat și un individ care vrea să abuzeze copii. E firesc, că doar nu vrea să fie prins. Având în vederea felul în care Ambasada Olandei s-a implicat în treburile interne ale României  - și aici e doar vina noastră, că i-am permis- este absolut evident de unde și-a luat pedofilul încrederea și tupeul că poate să acționeze în liniște aici.

Mai mult, în ziua în care s-a anunțat că un olandez e suspect, poze blurate ale acestuia au început să transpire către agențiile de presă. Asta este cea mai clară dovadă că omul era cunoscut pentru ceea ce face, că fusese filat, dar că acționa liber în continuare. De ce era liber, de ce mai era în țară? Simplu: pentru că era protejat. Pentru că atunci când vezi că Ambasada Olandei face pipi pe șefii tăi, pe liderii tăi, te gândești de două ori înainte să te iei de un „subiect al Țărilor de Jos”.

Situația a fost descrisă perfect de către jurnalistul Cristian Botez. Ceea ce n-a spus însă, ziaristul, e că transformarea României în sursă de carne vie a fost decisă de sus, în acord perfect cu partenerii strategici.

În România se desfășoară, anual, un eveniment major care strânge toată crema planetei în domeniul videochatului erotic, a prostituției online, adică. Domeniu în care activează, oficial, cel puțin 100.000 de fete și băieți români (neoficial nimeni nu știe câți sunt). Și „gala” acestei industrii are loc, an de an, în România. Ați văzut ceva în presa deontoloagă? Credeți că un eveniment care aduce aici mii de străini, dintre care unii foarte bogați,  se putea desfășura fără binecuvântarea serviciilor secrete și a autorităților, care să garanteze discreția și siguranța participanților la gala prostituției mondiale?

Nici vorbă.

Poate vă mai amintiți că fostul președinte Băsescu, zis și Petrov, a spus că recent ar fi cel mai bine să legalizăm prostituția. Ghiciți care a fost regimul care a inițiat schimbările de legislație care a îmblânzit pedepsele rămase de pe vremea lui Ceaușescu pentru pedofili și cei care abuzează copii: exact, „reformiștii” Boc-Băsescu. Cine le-a continuat?
 
Tehnocrații domnului Cioloș. Poate așa înțelegeți de ce USR/PLUS nu scot un cuvânt despre această criminalitate și o țin langa cu „corupții în funcții publice”. Dar ce USR/PLUS? Niciun candidat la președinție nu vorbește despre oprirea acestui flagel. Niciunul! Băi, măcar unul, de sămânță, să zicem că-i nebun...dar nimic. Liniște pe toată linia, deși toată lumea știe. 

Dar nimeni nu va protesta pentru acești copii și tineri. Cum nimeni nu protestează pentru faptul că ni se iau, pe aproape nimic, gazele din Marea Neagră. Nu se mai activează nimeni împotriva corupției, deși acesta este un furt ca la carte, în care înțelegerile s-au făcut netransparent. Dar dacă e în favoarea străinilor, totul e ok. Nu sunt probleme. 
 
Doamne-ferește de vreun angajat fictiv pe la vreo primărie sau o bordură nepusă prin PNDL. Atunci dezlănțuim iadul! „Vă vedem”, cum suna un mesaj favorit la protestatarilor din Piața Victoriei. 

Ar fi și de râs, dacă nu ar fi de plâns. Dar până la urmă,  un om care nu protestează pentru că i se fură copiii, adică nu mai are cel mai elementar instinct de auto-conservare,  nu are cum să se supere că i se iau gazele, aurul, petrolul sau alimentele. 

În ciuda legendelor rețineți că nici măcar păgânii, sălbaticii de otomani nu ne-au furat copii. Nu îndrăzneau, nu treceau peste o limită. Acum îi dăm singuri, pentru că suntem „în cea mai bună perioadă din istorie”.