Peste 800 de clerici din București și județul Ilfov au participat luni la lucrările conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară, desfășurate la Palatul Patriarhiei din Capitală, sub genericul „2019 – Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”. Evenimentul a fost prezidat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a ținut în deschidere o prelegere despre spiritualitatea satului românesc și despre situația actuală a acestuia, înaintând propuneri concrete pentru îmbunătățirea vieții satelor, potrivit Agenției de știri Basilica. 

"Pentru țăranul român, Dumnezeu a fost și este o prezență tainică, nu o idee abstractă; prezența Sa discretă, ocrotitoare, poate fi descifrată în natura înconjurătoare, considerată dar al lui Dumnezeu, care trebuie cultivat în relație de recunoștință față de Dăruitor. (...) Țăranul român consideră munca un mijloc de a-și spiritualiza existența, de a-și înfrâna patimile egoiste și de a se învrednici de „pâinea cea de toate zilele” pe care Tatăl ceresc i-o dăruiește în urma trudei sale. (...) Bunurile materiale și mai cu seamă pământul sunt, pentru țăranul român, darurile pe care Dumnezeu ‒ adevăratul proprietar ‒ i le dă în folosință sau în administrare pentru susținerea vieții sale și pentru a ajuta pe ce nevoiași. (...) Țăranul iubește pământul, mai precis țarina și țara, de care se simte strâns legat existențial, pentru că pământul îi oferă hrană, dar și pentru că pământul este loc în care se odihnesc osemintele strămoșilor și în care, la vremea rânduită de Dumnezeu, și trupul său se va așeza. Deși este iubitor de țarină și țară, totuși, țăranul român credincios are privirea îndreptată spre cer, de unde vin lumina, aerul și ploaia, ca binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru el. (...) Sfințirea timpului se realizează la țară prin rugăciune și muncă, dar și pentru că timpul anului este presărat cu sărbători sfinte, cu „punte de sărbători” care leagă pământul cu cerul. (...) Între lumea oamenilor vii și lumea răposaților, nu există o separație radicală, iar distanța se anulează în perioada Sfintelor Paști când cei răposați în Sfânta și Marea Vineri sau în Săptămâna Luminată merg în Rai, pentru că aceia care mor în Vinerea Sfintelor Pătimiri trec prin moarte odată cu Mântuitorul Cel răstignit, iar cei care trec la Domnul în Săptămâna Luminată intră în Împărăția cerurilor, bucurându-se de biruința lui Hristos Cel înviat asupra morții și de deschiderea cerurilor. Toată viața țăranului român, înnobilată de credința creștină, este străbătută de un fior religios și de un bogat suflu mistic", a arătat Patriarhul Daniel în prima parte a prelegerii sale, dedicată spiritualității satului românesc. 

În partea a doua a cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a descris situația actuală a satelor și, pornind de la problemele identificate, a conturat un plan de acțiune social-misionară, format din 7 puncte. 

"Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Institutul Național de Statistică, România are o suprafață totală de 238 mii km2 și o populație rezidentă de 19,5 milioane de locuitori, ceea ce înseamnă 3,9% din populația totală a Uniunii Europene. Zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul țării; aproximativ 45,7% din populația țării locuiește în mediul rural, adică puțin peste 8,5 milioane de persoane. Cifrele amintite sunt dovada concretă a faptului că potențialul agricol al României este unul foarte ridicat, însă pământul nu este eficient cultivat. (...) Satul tradițional, în ultimii ani, este afectat de o gravă criză demografică: foarte mulți români au plecat în străinătate unde lucrează mai mult pentru dezvoltarea altor țări decât pentru patria de origine, România. (...) Prognozele sunt sumbre: sporul natural continuă să fie negativ, iar procesul de îmbătrânire demografică se accentuează; sociologii avertizează că migrația populației tinere către orașe va continua și că populația satelor va deveni din ce în ce mai îmbătrânită. Sărăcia multor săteni, șomajul, dezvoltarea rurală insuficientă și emigrația spre țări mai dezvoltate au creat o criză majoră a satului românesc, care se zbate între tradiție culturală și supraviețuire materială", se arată în preambulul analizei patriarhale asupra situației actuale a satului românesc.

"În fața acestor realități pe care nu le poate ignora, Biserica Ortodoxă Română militează cu responsabilitate pentru dezvoltarea rurală și pentru salvarea satului românesc, deoarece majoritatea populației sărace din mediul rural aparține Bisericii noastre, iar preoții noștri de la sate se confruntă cu multe probleme de ordin economic, social și pastoral. (...) Suntem interesați ca satul românesc să fie un sat în care viața să fie o binecuvântare, nu o înstrăinare a oamenilor de propriul pământ și de propria identitate etnică și culturală. Aceasta înseamnă că putem să învățăm și din experiența altora, dar și să valorificăm din trecutul satului românesc unele virtuți spirituale, morale și practice, cum sunt: credința, cinstea, hărnicia, dărnicia, simțul proprietății și al inițiativei, solidaritatea (întrajutorarea) și comuniunea în comunitatea rurală și între comunitățile rurale, dar și solidaritatea între comunitățile urbane și comunitățile rurale",  a adăugat Patriarhul Daniel.

Identificând cu precizie și finețe problemele cele mai stringente ale satului românesc, Întâistătătorul Bisericii a recomandat și un set de măsuri concrete pentru revigorarea vieții satelor:

1. Înfrățirea parohiilor mai darnice din mediul urban cu parohii mai sărace din mediul rural, pentru a oferi sprijin frățesc spiritual (încurajare) și material (financiar, alimentar, haine, materiale de construcții pentru biserică, pentru casa parohială și pentru activități social-pastorale);

2. Organizarea de biblioteci la sate prin donare de cărți;

3. Acordarea de burse elevilor inteligenți și harnici de la sate ca să continue școala în mediul rural și apoi eventual în mediul urban;

4. Cumpărarea, renovarea și dotarea unor case de la sat, care au și grădină, de către parohii de la oraș, pentru folosirea lor drept case de vacanțe și pentru a dezvolta activități în favoarea satului;

5. Încurajarea și ajutorarea concretă a sătenilor de-a păstra și cinsti memoria înaintașilor prin îngrijirea cimitirului, a crucii eroilor, dar și oferirea de date pentru întocmirea monografiei fiecărui sat românesc de astăzi;

6. Organizarea de tabere de tineret la sate, pentru a desfășura pelerinaje, activități culturale, social-filantropice și ecologice în mediul rural, în colaborare cu preoții de la sate și cu autoritățile locale;

7. Încurajarea tinerilor de-a dezvolta proiecte economice atractive în mediul rural, ca de pildă ferme de familie rentabile (zootehnice, legumicole, pomicole, apicole ș.a.).

"Astăzi, satul românesc trebuie ajutat de către toți locuitorii orașelor, dar mai ales de către cei care s-au născut la sat (ei sau părinții lor) și pot înțelege și exprima mai ușor, în același timp, dragostea pentru valorile spirituale ale satului românesc și pot oferi ajutorul lor concret de care satul are nevoie.

Desigur, putem învăța și de la unele țări din Europa Occidentală, cum sunt astăzi ajutate satele să-și păstreze identitatea specifică satului (arhitectura rurală, mai puțină aglomerație și mai puțină poluare) și, în aceleași timp, să fie sate atractive pentru locuitorii lor prin condiții de trai decente: electricitate, acces auto, canalizare etc.

Cu sprijinul ierarhilor români din Europa Occidentală, vom ajuta pe unii părinți protopopi să viziteze câteva sate din Italia, Austria, Elveția și Germania, pentru a se inspira din ceea ce este experiența pozitivă", a concluzionat Patriarhul Daniel.

Reamintim faptul că 2019 a fost declarat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”.