Cum am spus la articolul precedent despre "legea supermarketurilor", satul este un "continent" încă nedescoperit de politica românescă. Și asta nu de azi, de ieri. E problema veche a bonjuristului român, pentru care satul este un concept, nu o realitate. Cazul Berevoiești este doar simptomatic. El indică starea de fapt din zona rurală, complet abandonată de mainstream-ul intelectual/politic, inclusiv de cel ortodox, care tinde să-și definească firea strict în tiparele unui weltanschauung occidental, lupta lui fiind cu Miorița, pe care încearcă disperat să o adapteze atlantismului.

Avem în jur de 45% din populație rurală despre care aflăm mai degrabă de la Știrile de la ora 5. Aici mai sunt doar cei rămași, majoritatea ce depinde de banii rudelor plecate și de ajutoarele de la stat. O lume fără speranță, pe care clanurile mafiote, fondurile de investiții care cumpără pământ și alte asemenea entități de putere care sunt în general în complicitate cu primăria, caută să-l ocupe, spațiul fiind unul în degringoladă.

De multe ori, este părăsit și de Dumnezeu, pentru că țăranul s-a refugiat din calea modernității chiar în unealta ei dezumanizantă: preferă să se uite la televizor decât să meargă Duminica la Liturghie. De altfel, televizorul și alcoolul sunt drogurile săteanului matur dezabuzat - a celui care a mai rămas aici, pentru că satul este locuit mai ales de bătrâni și de cei lipsiți de curaj sau chiar de exclușii sociali, de bieții oameni cu handicapuri fizice sau psihice. Educația și sănătatea astăzi sunt mult sub ce a lăsat moștenire ceaușismul.

Unul dintre puținii oameni pe care-i știu cu adevărat preocupați de Satul românesc este un irlandez naturalizat român, Peter Hurley. Sigur că vulgata intelectuală o să spună că este îndrăgostit de o fantasmă, de un sat idealizat. Ei bine, nu. Peter este un expert în fonduri europene, a deținut o mare firmă de publicitate, dar a bătut CU PASUL mai toată țara, a stat la masă și a dormit în casele oamenilor, le cunoaște problemele. Asta l-a făcut ca să scrie, la începutul anului, o celebră scrisoare adresată premierului României. Pe care în mod cert acesta nu a înțeles-o. Pentru că premierul este un politician de eprubetă, un funcționar al unei entități suprastatale, considerat mereu, datorită deciziilor luate în cadrul comisiilor de agricultură ale UE, un al doilea comisar francez.

 

Dezastrul agriculturii românești se vede cel mai bine prin lupa Cioloș, cel despre care, Peter Hurley spunea fără menajamente: "Pentru țăranii români, consider mandatul dumneavoastră ca și comisar UN EȘEC. (subl. mea)" Și continua: "Cei care ne reprezintă politic – deja complici de 25 de ani într-un proces de destrămare al țării – acum ne-au pus în vânzare și la propriu, nu doar la figurat, și acum frații noștri din marea familie de agricultori europeni pot cumpără cel mai fertil pământ din Europa cu un preț de nimic, pentru că noi nu avem unde și cui să mai vindem produsele noastre. E corect așa? Asta înseamnă Europa?" - se întreba retoric irlandezul a cărui simțire românească nu cred că are corespondent în clasa politică de pe la noi.

Tot el dădea și soluții: "Nouă nu ne trebuie doar subvenții pe hectar comparabile cu subvențiile celorlalți fermieri europeni. Nouă ne trebuie un plan concret de investiție masivă bazat pe nevoile reale din teren prin care sa ne dați o șansă să recuperăm timpul pierdut. Timpul înseamnă 50 de ani, dacă nu mai mult: drumuri, servicii sociale, infrastructură, educație, cofinanțare, cooperare. 

Trăim cu speranța că nu totul este pierdut, că în al unsprezecelea ceas se poate iniția o evaluare a realității din teren și măsuri corespunzătoare. Și, cum Dumnezeu nu închide o ușă fără a deschide o fereastră, poate rolul dumneavoastră în acest moment prielnic este de a servi România Rurală că Prim-ministru, cum nu i-ați putut servi că și Comisar European. Puteți fi patriotul perfect pentru România Rurală în momentul de față! Spre deosebire de toți predecesorii dumneavoastră nu sunteți intimidat în niciun fel de Bruxelles."

Evident, speranțele sale în prim-ministrul Cioloș au fost zadarnice. Un funcționar european, pus în funcție după hecatomba de la Colectiv, nu are cum să ia măsuri ce pot să deranjeze marii producători agricoli ai Europei, ale căror interese le-a reprezentat de-a lungul carierei. România Rurală este în continuare abandonată, un no mans land unde clanurile interlope își impun voința, partea vitală a satului fiind în exil, plecată ca să câștige o bucată de pâine.

Singura speranța este ca un om precum Peter Hurley să preia hățurile jumătății abandonate de Românie.

Numai un om care iubește pământul și are un Dumnezeu - deci iubește și oamenii pământului - poate să redea țăranului conștiința că este parte constitutivă a unui viitor, care fără el nu poate exista. Abandonul satului de către (pseudo) elitele politice și culturale, dacă mai continuă, poate însemna sfârșitul ireversibil al libertății noastre - și nu exagerez cu nimic când afirm asta. 

Fără ruralitate, România se va topi în globalism ca o ceară în cuptor. 

De aceea, țara are nevoie de soluții într-o Europă în care birocrația retardă a Uniunii, în complicitate cu politicienii noștri iresponsabili, au dus-o de râpă. 

Nu putem lăsa la infinit ca problema de interes vital a acestui neam să rămână la îndemâna unor neisprăviți fuduli.

ți fuduli.