ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În anii 2000 și 2004, patru femei au fost găsite moarte între Vaslui și Bârlad. Toate plecaseră să ia „ocazia” și au sfârșit strangulate sau sugrumate. Iar crimele au rămas cu Autor Necunoscut.

În toamna anului trecut, procurorii germani s-au confruntat cu un caz similar. Dar ei au găsit autorul: era un român din județul Vaslui. Care mai comisese o crimă asemănătoare și în Austria. Nemții au anunțat autoritățile române: „vedeți că avem un criminal în serie care e posibil să fi făcut victime și acolo”. Cum s-ar zice, ne-au dat un suspect mură-n gură. Pomană, după 17 ani de la înregistrarea primei crime din seria de la Vaslui.

La noi, suspectul n-a fost anchetat. Nici în 2000, nici în 2004. Doar așa, un pic, prin 2005, pentru o tentativă de omor în care procurorul a dispus.. scoaterea lui de sub urmărirea penală.

Din patru omoruri, doar două sunt înregistrate oficial

Maria Bîru e prima victimă din dosarul „autostopistelor”. Avea 46 de ani, doi copii și o gospodărie în Răchitoasa (Bacău) de care se îngrijea singură. La 28 august 2000, Maria s-a hotărât să plece în Vaslui, la o soră care urma să o ajute cu niște medicamente mai ieftine, pentru mama lor bolnavă. Femeia a mers până în gara Berheci, dar acolo, pentru că trenul nu circula în acea zi, a ieșit la „ocazie”.

Ce a mai rămas din Maria Bîru a fost găsit în decembrie 2000, în inima pădurii din comuna Costești, situată la jumătatea drumului dintre Bârlad și Vaslui. Un bărbat care tăia lemne a descoperit un craniu uman și a anunțat Poliția. 

Maria plecase de acasă cu 7.000.000 de lei vechi, iar ea purta un inel și un lănțișor din aur. Nu s-a mai găsit niciunul dintre aceste bunuri.

La 800 de metri depărtare de rămășițele Mariei Bîru au fost găsite resturile umane ale altei femei. Cea de-a doua victimă se numea Safta Ciubotaru, avea 30 de ani și locuia într-un sat sărac de lângă Bârlad. Soțul ei, bolnav de cancer, murise, iar Safta avea grijă singură de cei doi copii ai lor.

În ziua de 10 octombrie 2000, femeia plecase spre o agenție de turism din Vaslui, să verifice când s-ar putea reîntoarce la muncă în străinătate. A luat „ocazia” din Bârlad. 

În decembrie 2000, fratele și sora Saftei au recunoscut la poliție îmbrăcămintea ei, dar și dantura unuia dintre schelete, după cei doi dinți de aur pe care sora lor îi avea pe maxilar. Ca și la Maria Bîru, nici la Safta nu s-au găsit obiectele de valoare cu care ea plecase de acasă: o verighetă de aur și un lănțișor de argint, dar și geanta, unde femeia avea 50.000 de lei vechi și actele. 

După moartea Saftei Ciubotaru, copiii ei, un băiețel de 11 ani și o fetiță de 8 ani, au ajuns în orfelinate.

Legiștii nu au putut preciza cauza decesului celor două femei; s-a constatat doar că pe cranii și pe celelalte segmente osoase găsite nu există semnele unor lovituri. Și în concluzie, neputându-se stabili că moartea a fost violentă, cazurile acestor două victime nici măcar NU figurează în evidențele omorurilor cu AN. Dosarele nu există, sunt gata „rezolvate”.

 

O pauză de 4 ani între crime

Marcela Tomozei avea 29 de ani și doi copii. La 12 octombrie 2000, ea a plecat din Tecuci spre Vaslui. Chiar soțul, preot în comuna Crețești, a condus-o până la locul unde zeci de oameni așteptau „ocazia”. Dar el nu a mai zăbovit acolo, să vadă în ce mașină se suie soția lui; nu era prima oară când ea făcea autostopul și știa că „avea fler, nu se urca la oricine în mașină”.

Marcela a fost găsită moartă a doua zi, pe un teren de lângă fabrica de cărămidă din Bârlad. La Tecuci, ea fusese văzută de un martor urcându-se într-o Dacie papuc albastră. La fața locului s-au descoperit niște urme de roți, despre care anchetatorii au spus că puteau proveni de la anvelope folosite și la o Dacie, dar și Cielo, Tico sau Aro. 

Necropsia a stabilit că moartea femeii s-a datorat ștrangulării cu un obiect din material textil, cel mai probabil eșarfa pe care ea o purtase la gât. Și pe care criminalul a luat-o cu el. Victima a fost deposedată și de bijuteriile din aur pe care le purta în acea zi (o brățară, un lănțișor, un lănțișor cu cruciuliță, o verighetă și un inel cu montură).

Pe trupul victimei nu au fost descoperite semne de auto-apărare, iar în partea dreaptă a capului existau urmele unei lovituri, însă nu s-a putut stabili dacă ele au fost produse ante sau post-mortem. 

La 20 mai 2004, Anuța Mioara Manea (29 ani) a plecat din Vaslui, cu autostopul, la mama ei, în Șișcani. Trupul ei a fost descoperit o săptămână mai târziu, de un văcar care își mâna vitele prin pădurea Tătărani, aflată la câțiva kilometri de orașul Huși. 

Anchetatorii nu au găsit la fața locului probe care să-i ajute. În săptămâna în care cadavrul a stat în pădure a plouat mult, fapt ce a grăbit descompunerea acestuia. Din această cauză, susțin anchetatorii, nici de această dată nu s-a putut stabili dacă victima fusese sau nu violată. 

Legiștii au stabilit că femeia a murit sugrumată cu o mână. Înainte de asta, ea fusese lovită puternic în zona feței. Spre deosebire de celelalte cazuri, asupra ei au fost găsite bijuteriile pe care le avea (verigheta, un inel de aur și cerceii). Lipseau, în schimb, geanta, în care erau 50.000 de lei vechi plus actele, dar și geaca din imitație de piele. 

Aceste patru crime, legate între ele prin localizare geografică, victimologie și modus operandi, sunt și acum cu Autor Necunoscut.
 

„Avem un ADN de sex masculin”

În vara acestui an, germanii au arestat un individ din România care a violat și ucis două femei. Ciolpan Cătălin Dorinel are 41 de ani și e din Huși, Vaslui. Adică de acolo, din zona în care au fost comise la noi cele patru crime. Având în vedere violența crescută a infracțiunilor, anchetatorii germani au concluzionat că e posibil ca omorurile descoperite de ei să nu fie singurele comise de Ciolpan. Așa că au introdus ADN-ul lui în baza de date la care au acces și polițiștii noștri. Ba mai mult, au cerut românilor date despre Ciolpan și i-au sfătuit să-i verifice trecutul.

La 4 iunie, polițiștii din Vaslui au efectuat o percheziție la domiciliul lui Ciolpan din Huși, de unde au ridicat mai multe probe, dar și un autoturism 4x4 parcat în curtea casei. A doua zi, Alice Ruja, procurorul criminalist care se ocupă (teoretic) de rezolvarea celor patru crime (practic, doar două sunt înregistrate oficial) declara jurnaliștilor de la „Vremea Nouă”: „Ca mod de operare (n.r. – crimele din Germania și Austria) se aseamănă cu crima petrecută în 2004, în urma căreia și-a pierdut viața Mioara Manea. Voi verifica ce făcea acest bărbat în acea perioadă, pentru a stabili dacă poate fi considerat suspect sau nu. Despre celelalte trei cazuri, nu cred că există asemănări, mai ales că atunci a fost vorba de tâlhărie și crimă, iar în aceste cazuri de viol urmat de crimă”.

De fapt, nici în cazul din 2004 nu s-a putut stabili dacă victima fusese sau nu violată. Singura asemănare a acestui caz cu crimele din Italia și Germania e lovitura puternică pe care victima a primit-o în zona capului. Dar comparația poate fi făcută doar dacă vrem să folosim un șablon. Ȋnsă omorurile nu sunt trase la xerox, nici măcar în cazul unui criminal în serie. Deși elementele de asemănare există, criminalul în serie poate experimenta diverse moduri de a ucide, infracțiunile crescând în violență.

Procurorul știe însă exact de ce se raportează, în declarațiile publice, doar la cazul din 2004. În primul rând, două din cele trei crime comise în 2000 nici nu există oficial. În doilea rând, și dacă ele ar exista, n-am avea ADN în niciunul din aceste dosare. 

În România, abia în iunie 2001 s-a folosit pentru prima oară o expertiză genetică realizată de IML Craiova într-un caz de omor (victima era o fetiță de 6 ani). Prin urmare, în 2000, când au fost înregistrate primele trei crime din seria de la Vaslui, anchetatorii nu ridicat niciun fel de probe, pentru eventuale/viitoare expertize genetice.  

În cazul din 2004, de pe un obiect de îmbrăcăminte de-al victimei a fost recoltat un amestec genetic. „Avem un ADN de sex masculin. Am trimis probele la Institutul Național de Criminalistică. Dacă o să iasă ceva, o să se comunice presei”, a declarat procurorul Alice Ruja pentru ActiveNews.

Poate fi Ciolpan criminalul în serie din Vaslui?

În 2000, Ciolpan avea 24 de ani. Pe atunci, el a locuit o vreme în Galați, dar venea frecvent în zona Huși-ului, iar drumul lui trecea exact prin localitățile în care ieșiseră la autostop femeile ucise. „Avea o Dacia Papuc, albă, cu care căra lemne de la pădure și le vindea oamenilor, prin oraș”, au declarat, jurnaliștilor de la „Vremea Nouă”, vecinii dar și tatăl individului.
   
Toate cele patru victime folosiseră adesea, ca mijloc de transport, mașina „la ocazie”, iar rudele spun despre ele că erau precaute, „nu urcau la oricine în mașină”. Din păcate, cel mai adesea facem asocieri greșite între trăsăturile fizice ale unui om și pericolul pe care l-ar putea reprezenta el. Un posibil infractor are, în opinia multora, și „față de infractor”, deci e un om care arată urât. Iar Ciolpan nu avea „față de infractor”.     
 
În octombrie 2002, el s-a căsătorit. Acest episod din viața lui coincide cu pauza dintre crime. Teoria că „odată ce încep să ucidă, criminalii în serie nu se mai pot opri” este doar un mit. Statisticile FBI arată că există și criminali care-și întrerup seria crimelor, atunci când în viața lor apar evenimente sau circumstanțe ce îi împiedică să continue vânătoarea de victime (de ex.: creșterea gradului de implicare în viața de familie, activități de substituție sexuală și altele asemenea)*.

În 2004, Ciolpan a devenit pentru prima oară tată (are trei copii). Atunci a fost comisă ultima dintre crimele în serie înregistrate în Vaslui. Un an mai târziu, Ciolpan a înjunghiat-o pe prostituata din Iași (cu un cuțit, nu cu levierul) iar procurorii i-au dat SUP, că părea om serios.

În 2006 soția lui Ciolpan a înființat un SRL și și-a deschis un magazin alimentar. Dar afacerile n-au mers, și familia s-a înglodat în datorii. Ciolpan a decia să-și încerce norocul în străinătate. Și a plecat cu familia în Germania, unde avea niște rude stabilite. După o vreme, pentru a restrânge cheltuielile, soția și copiii s-au întors în Huși, iar Ciolpan a rămas acolo singur. Și neliniștit. 

Că evenimente importante din viața lui Ciolpan concordă cu momentele comiterii crimelor poate fi o coincidență. Doar rezultatul expertizelor genetice va putea stabili, indubitabil, dacă el este cel care a ucis-o pe Anuța Manea în 2004. Mai departe, celelalte trei crime vor fi rezolvate doar în conștiința acelor anchetatori care au crezut de la început că aceste omoruri au fost comise de același autor. 

Rămâne totuși o mare întrebare: dacă există cu adevărat o probă biologică în cazul Anuța Manea, de ce procurorul de caz nu a dispus deja, în toți acești 13 ani, stabilirea acelui profil genetic? De ce nu a trimis proba la Institutul Național de Criminalistică de anul trecut? Pentru că, mai departe, ADN-ul putea fi comparat, măcar la nivel național, cu cel al agresorilor deja identificați și introduși în baza de date. Și poate că ar fi apărut vreo potrivire... 

Sunt două variante de răspuns: ori nu avem ADN, ori nu avem procuror! Aceasta e diferența dintre modul în care se anchetează o crimă la noi și munca sisifică a celor care verifică 5.000 de suspecți, până prind autorul. Iar aici nu mai e vorba doar de lipsa unor resurse materiale și umane, ci și de măsura respectului pe care fiecare dintre noi îl datorează vieții. Oricărei vieți omenești.     
 
* BTK (Dennis Rader) a ucis zece femei între 1974-1991. Apoi, s-a oprit. În 2004, BTK le-a trimis o scrisoare polițiștilor, apoi a intrat într-un dialog de la distanță cu ei. Practic, li s-a oferit pe tavă, din prea multă vanitate și din plictiseală. A fost prins și arestat în 2005. La interogatorii, anchetatorii l-au întrebat cum de s-a putut opri din ucis, iar BTK, care era însurat și avea doi copii, a răspuns „am fost ocupat să-mi cresc copiii”...