Cred că a greși e omenește și că destinele oamenilor nu trebuie să fie frânte de pe urma unor greșeli pe care nu și-au dorit să le facă. Mai cred că nu de puține ori tocmai așa s-a întâmplat și că ipoteza fabricării de dosare, pe post de armă, nu e doar o ipoteză. Dar nu am să cred niciodată că diferența dintre infracțiune și non-infracțiune o poate face o sumă de bani sau că nu poți abuza grav de oameni și de drepturile lor decât depășind 200 000 de lei. Și mai cred că nu e deloc normal să poți denunța o faptă penală în doar șase luni de la comiterea ei. Că poate descoperi fapta sau îți dai seama de consecințele ei după șase luni și o zi. Și ar fi păcat să nu mai poți face nimic.

Semne limpezi că se apropie ceva năpraznic erau de acum câteva luni. Am încercat să fiu cât de echilibrat și lucid am putut, bazându-mă de săptămâni bune exclusiv pe rațiune rece, seacă și principii. Votul e suveran, iar în baza votului exprimat a fost instalat în mod legitim un guvern, beneficiar de drept al prezumției de nevinovăție. Așa e în democrație. Tocmai de aceea nu am rezonat cu încercările pierzătorilor din alegeri de a stârni tensiune și proteste pentru a se cocoța pe acestea, în loc de a-și recunoaște înfrângerea și de a se repoziționa sănătos, prin îndreptarea propriilor greșeli. 

Însă prezumția de nevinovăție s-a prăbușit complet, la ceas de seară. E foarte vinovat acest guvern. Pentru ceea ce a făcut, pentru cum a făcut, pentru că și-a bătut joc de încrederea acordată de cei mai mulți dintre cetățenii care s-au dus la vot. Pentru că a făcut aceste mizerii, întorcând o țară întreagă pe dos, exact când aveam cel mai puțin nevoie de tensiune și haos. Tot din democrație își trage seva și răbufnirea, indignarea sutelor de mii de oameni care au ieșit în stradă să-și recupereze țara pe care nu le-a mai dat-o nimeni înapoi de atâta amar de vreme!

Grijă, oameni buni! Multă grijă și luciditate! Nici că se poate teren mai fertil pentru manipulare decât o societate tensionată, cu atenția îndreptată la punct fix. Și nu vorbesc doar despre felul în care o răbufnire civică poate fi „încălecată” ca imagine de un coborâtor din mașină care e mai degrabă șef politic decât mediator în societate. Și nici despre cum câteva zeci, poate sute, de aruncători de petarde, bulgări și făclii pot răsturna bunul mers al unei manifestații pașnice de peste o sută de mii de oameni. Vorbesc și despre hărți făcute cadou în ultimele săptămâni, despre inițiative aparent fără sorți de izbândă dar lansate exact înainte de vizitele foarte importante făcute prin vecini zilele astea de cei mai grei oameni ai lumii ăsteia, vorbesc și de imaginea de stat instabil, de stat-problemă cu care ne-am ales și despre care se îngrijorează ambasade și foruri europene de cel mai înalt nivel...

Sunt multe, prea multe în decorul mai puțin vizibil. Nu vă lăsați atrași în jocuri meschine, oameni buni! Fermitate, luciditate, solidaritate! Nu mai așteptați să vă dea nimeni țara înapoi, că nu o va face...Singurii care o pot recupera suntem TU, EU, EL, EA, NOI!