ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe voxpublica.net, "partenera civilă” a lui Remus Cernea, Ioana Stăniloiu, face o pledoarie interesantă, prin modul puternic emoțional de argumentare, pentru apărarea intereselor comunității LGBT amenințată de "homofobie”. 

Potrivit acesteia, nu doar că cei care resping solicitările mișcării LGBT dau dovadă de lipsă de sensibilitate față de o "minoritate fragilă”, dar ignoră și interesele copiilor abandonați de propriile familii care sunt în acest fel privați de căminul în care ar putea să primească "educație, iubire, afecțiune, sprijin, siguranță” dacă s-ar aproba prin lege căsătoriile homosexuale cu drept de adopție la pachet. Ilustrația articolului este sugestivă: sus un cuplu gay plin de dragoste față de cei doi puști cu care stă la masă la serbarea zilei unuia dintre ei (conffeti, jucării, lumânărele, etc) iar jos vedem un copil trist, plâns, care-și îmbrățișează ghemuit genunchii. 

"O altă obsesie a homofobilor este în legătură cu adopția. Imaginați-va copii violați, abuzați, flamanzi, puși la cerșit, murdari, analfabeți, fără nici un viitor, și un copil crescut de o familie gay care primește educație, iubire, afecțiune, sprijin, siguranță. Ce alegeți? Cei 3 milioane de români au anulat șansa unor copii abandonați de către familiile tradiționale de a fi adoptați de către o familie LGBT iubitoare”.

Sigur, puse în alb și negru, alegerile sunt ușoare. Ce vrei? Sărăcie, suferință, lacrimi și durere sau fericire, bogăție și sănătate de fier? Nu se citează studii (găsiți aici unul), nu se furnizează date și cifre, e clar că adopția într-un cuplu gay are doar părți frumoase...Evident, nu se pomenește nimic de faptul că respectivul copil nu are doar alternativele adopției într-un mediu gay și cea a suferinței într-un orfelinat sau pe stradă-ar putea de pildă să fie adoptat și de un cuplu heteroxexual la un anumit interval după cererea cuplului gay. 

Editorialul Ioanei Stăniloiu se încheie storcând încă puțină emoție din cititorul sensibil. "Puteți face abstracție de mărturia primită recent pe facebook de la acest tânăr gay? "Am trăit cu speranța că CCR va face un prim pas spre toleranță, am trăit cu speranța că printr-o decizie istorică pentru toleranță nu voi mai fi nevoit să îndur cruzimea familiei, colegilor și a celor din jurul meu, față de mine. Vreau să cred că va veni ziua când nu voi mai fi bătut la școală de colegii mei homofobi, când nu voi mai fi șantajat/maltratat psihic de familie ! Scriu acestea cu lacrimi în ochi, mă descarc de durere, durerea care devine din ce în ce mai mare, odată cu distrugerea speranțelor!" Acest băiat este pericolul care pândește România? Împotriva lui și a celor că el se unesc forțele a milioane de români care își încordează mușchii prejudecăților lor că să lovească o minoritate fragilă? Asta e ‘normalitatea’?” scrie partenera lui Remus Cernea.

Iarăși, puțină logică. Dacă mâine ar fi permise căsătoriile gay, respectivul băiat care plânge pe Facebook n-ar mai fi bătut la școală, nu va mai fi maltratat psihic de familie? N-or exista si copii hetero agresati la scoala si in familie? Baiatul gay s-ar căsători la 18 ani și ar trăi apoi într-un mediu paradisiac, cu o slujba la multinațională și mulți copii adoptați în preajmă? Odată cu dreptul la căsătoria gay i s-ar garanta și dreptul la muncă (bine plătită), dreptul la locuința (poate acordată de stat), într-un cuvânt n-ar mai suferi deloc? Căsătoria gay îți rezolva imediat problemele cu anturajul, mediul social și vecinătățile? Mă îndoiesc, poate dacă autoarea n-ar avea în vedere și ceva dicriminari pozitive acordate la pachet, precum cele enumerate mai sus, doar pentru a corecta nedreptățile istorice...

Editorialul Ioanei Stăniloiu face parte dintr-o campanie mai amplă de sensibilizare a opiniei publice, destul de transparentă pentru cine pune cap la cap spațiile care se acordă unei anumite comunități în presa quality, temele vehiculate în industria divertismentului și, nu în ultimul, rând imaginea pe care cinematografia o livrează publicului. Când ați văzut de pildă ultimul membru al comunității LGBT distribuit într-un rol negativ la Holywood? Când apar în filme personajele gay sunt pline de sensibilitate, empatie, inteligență și echilibru astfel încât, prin ricoșeu, cei care nu îmbrățișează integral revendicările comunității ajung să fie percepuți drept rudimentari, încuiați, insensibili, proști.