În aceste zile se discută intens despre legalizarea parteneriatului civil, în acest moment fiind depuse în Parlament nu mai puțin de trei proiecte de lege în acest sens: unul al lui Remus Cernea, unul al CNCD și unul al deputatei Oana Bîzgan - Gayral.

Chestionat pe acest subiect, Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică, s-a pronunțat clar în privința diferențelor dintre căsătorie și concubinaj.

 

Acesta spune că în concubinaj nu există aceeași asumare a răspunderii față de celălalt precum în căsnicie. Gheorghe îndeamnă tinerii să stea cât mai puțin timp în concubinaj.

„Noi ceea ce facem, ne face. Ne crează o deprindere, ne modelează subconștientul chiar. De pildă, viața în cuplu este diferită de viața de sine. Este un alt mod de a ființa. Astfel că acest mod se învață ca orice alt lucru în lumea acesta, te deprinzi cu el și așa vei trăi în cuplu cum te-ai învățat. Ei bine, concubinajul ca viață de cuplu este complet diferit de viața de familie, ca mod de raportare psihologică, ca atitudine și concepție. Dacă te-ai învățat cu el îți va fi foarte greu să faci tranziția către o familie. De pildă, în viața de familie bărbatul și femeia se asumă reciproc cu gândul că vor rămâne împreună până la moarte. Nasc copii și se îngrijesc, se dăruiesc unul altuia, ca și cum celălalt face parte din propriul trup, din propria sa viață.

 

Nu același lucru se întâmplă în concubinaj, unde există un permanent provizorat o neasumare responsabilă. Adică, dacă m-am supărat mâine îmi iau lucrurile și am plecat. Am banii mei, am viața mea, în care celălalt nu este decât un accident. Practic, nu mă simt responsabil. Ei bine, tipul acesta de iresponsabilitate devine în concubinaj un mod de viață, un mod psihologic de a gândi relația cu celălalt. În momentul în care însă se căsătoresc ei continuă să fie tributari aceleiași mentalități pe care au exersat-o împreună în concubinaj de-a lungul timpului. Asta face ca noul statut al relației să pară constrângător, stresant. Ar trebui să mă gândesc că sunt căsătorit și trebuie să schimb perspectiva, dar nu se întâmplă așa, eu mă comport la fel ca atunci când trăiam în concubinaj. Cu cât petrecem mai mult timp în concubinaj, cu atât va fi mai greu să ne schimbăm mentalitatea neasumativă când ajungem la căsătorie. Aceasta rezultă din întreaga literatură științifică care studiază concubinajul în paralel cu căsătoria”, a spus el pentru EVZ.

 

Virgiliu Gheorghe susține că opoziția Bisericii la descompunerea societății este motivul pentru care este atacată această instituție cu atâta vehemență.

„Biserica este o țintă pentru că ea ține de ordinea lumii, ordinea firească a lumii. Ea se împotrivește, prin firea ei, tuturor curentelor acestora care susțin descompunerea societății. Atâta timp cât vectorul ideologic este cel de dezorganizare a tuturor axiologiilor nihilist în esență, Biserica devine un dușman. Ei vor să stăpânească individul, dar nu pot face asta atâta timp cât el se supune lui Dumnezeu și Biserica este cea prin care Dumnezeu este prezent în istorie”, a mai adăugat el.