Tovarășu’ Dan Ilie Ciobotea, știi ce-i asta: „Ați merita să adunăm tot satul aici, să vă violeze, să vedeți ce înseamnă un viol”? Mă-ndoiesc că ai, cu adevărat, habar.

M-am întrebat de multe ori de ce tocmai în cele mai grele și neliniștite momente ale noastre, ale credincioșilor din țărișoara asta declarată în majoritate ortodoxă, cel pe care ar fi trebuit să-l simțim alături poate la fel de mult ca pe Dumnezeu a fost de negăsit.

M-am întrebat unde a fost Patriarhul în acele prime momente îngrozitoare în care poporul era îngenuncheat de tragedii ca-n Apuseni sau ca la Siutghiol sau ca în Muntenegru.

Mă întreb și acum unde-i preafericitul Dan Ilie Ciobotea, cel mai credincios dintre credincioșii neamului, cel mai înțelept dintre creștini, când o comunitate întreagă e zguduită din temelii de un caz care a scos la iveală nu doar un viol de o ferocitate uluitoare, dar mai ales o problemă socială îngrijorătoare. Un caz tulburător cu o fată batjocorită până la moarte sufletească de șapte violatori, un caz care pare să fi ridicat preșul sub care a fost dosită de niște minți schimonosite o societate lăsată de izbeliște, o societate sărăcită voit și cu forța, o societate lipsită de dreptul la o educație sănătoasă.

Mă întreb unde-i preafericitul neamului, când o bucată din țara pe care el ar fi trebuit s-o păstorească omenește, după legile Domnului, e făcută bucăți de toți politrucii care ne-au condus în ultimii zeci de ani? De toți baronii plimbați acum de la o pușcărie la alta. De toți miniștrii și de toți intelectualii din fruntea țărișoarei, care au găsit mereu aceeași singură soluție pentru acea bucată de țară: s-o lase să moară de foame, s-o lase să se zbată în sărăcie, s-o îndobitocească voit, să scoată din ea și ultima fărâmă de judecată lucidă, ultima fărâmă de credință în bine, s-o aducă în halul acela de disperare în care s-o poată controla până la ultima firimitură de pâine. Aceeași unică soluție care lor, politrucilor, le-au asigurat, zeci de ani, bani, voturi și putere.

M-am întrebat unde-i tovarășu’ Dan Ilie Ciobotea, omul acela în carne și oase, înfășurat în straiele lui bătute cu aur, care ar fi trebui să știe mai bine decât niște părinți, frați, psihologi, polițiști, judecători, jurnaliști, experți de toate felurile, decât noi toți la un loc cum se alină durerile unor suflete. Cum se domolește o violență infiltrată deja prea adânc în unele minți. Cum se aduce liniștea într-un colț de țară, în care ne-am înghesuit cu milioanele, de câteva zile, aruncând judecăți corecte sau nu. Un colț de țară care acum, într-un moment răscolitor, ar avea nevoie să vadă calea bună. Ar avea nevoie de liniște, de alinare, de îndrumare. Ar avea nevoie să judece drept, să scape de ură, de răzbunare, de suferință. Ar avea nevoie, poate mai mult decât orice dreptate lumească, să-L vadă pe Dumnezeu.

Tovarășu' Ciobotea, dar asta știi ce este: „Vreți să ne băgați băieții în pușcărie? Mă duc eu în locul lor. Ei sunt tineri, cum să facă pușcărie pentru aproape nimic”? Am toată credința că nu-nțelegi nimic din ce ascund, cu adevărat, aceste vorbe. Aceste cuvinte ale unui om pierdut în temnița unor gânduri bolnave, acolo unde cazul copilei violate până la inconștiență de șapte bărbați este privit ca „aproape nimic”.

M-am întrebat unde-i acum tovarășu’ Dan Ilie Ciobotea, când în țara pe care o păstorește mai mult în acte sunt creștini pentru care legile proprii, deformate până la absurd, sunt mai presus de cele după care ar trebui ghidat, educat și ridicat un popor. M-am întrebat unde-i acel preafericit care ar trebui ca, măcar atunci când unii dintre noi își pierd sufletele, mințile, credințele, să vină lângă noi asemeni un duh sfânt.

M-am tot întrebat unde-i tovarășu’ Dan Ilie Ciobotea? Dar n-am găsit răspunsul. Ce am găsit, însă, a fost altceva. Au fost, în ultimele zile, niște știri pe site-ul oficial al Patriarhiei, din care aflăm fie că trebuie să ne rugăm pentru ploaie, fie că este ziua de naștere a tovarășului, fie cum și-a sărbătorit, cu fast, ziua același tovarăș, fie despre încă o răfuială, probabil a infinita, cu „interese obscure și necinstite”, între Biserică și niște jurnaliști. Răfuială din care aflăm cu subiect și predicat de la șefii ortodoxiei românești cum se face corect o licitație pentru amenajarea mormintelor în care vom ajunge cu toții.

Tovarășu Ciobotea, dar asta știi ce este: „Patriarhul Daniel s-a întânit cu premierul Victor Ponta, însoțit de vicepremierii Liviu Dragnea, Gabriel Oprea și Daniel Constantin, precum și de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu ocazia unei vizite particulare de binecuvântare” (întâlnire care a avut loc în aprilie 2014, cu puțin timp înainte de alegerile europarlamentare).
Sunt bani și putere. Sunt sigură că știi. 

Tovarășu’ Ciobotea, dar asta știi ce este: „Vicepremierul Liviu Dragnea a primit Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru ajutorul acordat unor biserici. La semnalul Preafericitului Daniel, preoții i-au cântat lui Dragnea: Vrednic este!”. (evenimentul a avut loc în octombrie 2014, foarte aproape de alegerile prezidențiale).
Sunt tot bani și putere. Așa cum am convingerea că știi.

Tovarășu’ Ciobotea, dar asta știi ce este: „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îți dau tărie și te ocrotesc și dreapta Mea cea tare te va sprijini”. (Isaia 41:10)
Sunt absolut convinsă că asta nu vrei să știi.”

Sursa: „Adevărul”

P.S. Peste 2000 de români au semnat petiția online prin care se cere demiterea lui Vasile Bănescu