Din păcate, acesta este încă un exemplu de caz raportat în care un lucrător medical tânăr, în floarea vârstei și fără nici o afecțiune preexistentă, a murit după injectarea cu unul dintre vaccinurile experimentale anti-COVID, bazate pe ARNm.

Din cauză că își dăduse acordul să i se preleveze organele, ea nu va fi ținută în viață decât până la momentul în care se vor găsi primitori pentru organele ei, fapt care îi scurtează șansele unei eventuale reveniri la viață.

Ea lasă în urmă un băiețel, frați și surori, prieteni și rude care și-au mărturisit pe Facebook șocul față de „moartea” ei subită.

Sora ei, Jamie Lynn Cruz, a anunțat pe Facebook, în 11 februarie 2021, că familia își ia rămas bun de la Sara pentru că „nu mai există speranță de recuperare”. Acest fapt, deși sugerat de medici, nu este pe deplin adevărat, întrucât există cazuri de pacienți care și-au revenit din moarte cerebrală dacă au avut șansa să fie ținuți în viață pe aparate. 

 

În cazul unui donator de organe, este însă de la sine înțeles că alte interese prevalează. Tocmai de aceea în România și în alte țări s-au ridicat voci împotriva conceptului de „consimțământ prezumat” pentru statutul de donator de organe, având în vedere că un gest altruist îl poate costa pe donator, în anumite circumstanțe cu scor indecis, propria șansă la supraviețuire.

 

Fostul președinte al Colegiului Medicilor, prof. dr. Vasile Astărăstoae, arăta într-un articol din 2018 care sunt diferențele dintre moartea cerebrală și moartea reală. De asemenea, un grup de medici din Elveția solicita în 2019 interzicerea prelevării de organe de la persoane declarate „în moarte cerebrală”, argumentând că persoanele respective sunt vii în momentul în care li se recoltează organele și că „oamenii nu trebuie să ucidă alți oameni nici măcar de dragul de a-i ajuta pe ceilalți, pentru că fiecare viață contează în sine”. În țara noastră, autoritățile prezintă în comunicările oficiale la modul elogios orice prelevare de organe, care a „salvat viața” altcuiva, dar foarte puțină atenție i se acordă omului de la care au fost luate aceste organe. Iar asta în ciuda faptului că mulți dintre pacienții aparent lipsiți de speranță, dar care nu au fost imediat deconectați de la aparate, au mai trăit sau chiar și-au revenit. O sportivă portugheză, aflată de 3 luni în moarte cerebrală, a dat naștere, prin cezariană, unui băiețel. O femeie din E.A.U. și-a revenit după 27 de ani în care s-a aflat în stare vegetativă din cauza unui traumatism cranian sever, singura ei șansă fiind dragostea și perseverența fiului său, care a ținut-o spitalizată și a îngrijit-o în tot acest timp. Cazuri de acest fel continuă să impresioneze, deși nu sunt suficient mediatizate.

Adăugăm acestui articol câteva postări relevante ale surorii asistentei aflate în moarte cerebrală post-vaccinare. În prima, sora victimei recunoaște că l-a informat pe medicul curant că pacienta era vaccinată anti-Covid și că deteriorarea stării ei de sănătate s-a întâmplat după vaccinare. 

 

 

 

În a doua postare, sora victimei arată că aceasta este donatoare de organe și că va mai fi ținută în viață numai până la identificarea celor care au nevoie de transplant, fără a i se acorda nici o șansă sau amânare în vederea unei posibile reveniri. Din păcate, familia e împăcată cu subiectul și nu pare a se lupta pentru dreptul la viață al pacientei de doar 28 de ani.