ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


După ce Mihai Șora (filozoful #Rezist, fost comunist din cabinetul Anei Pauker, în vârstă de 104 ani) sau oricine îi administrează contul de Facebook a citat și pe pagina lui atacul de presă împotriva Patriarhului Daniel, un preot al Bisericii ortodoxe din Centrul Civic al Brașovului, Ciprian Robu, a comentat la postarea lui Șora contra Catedralei Naționale: „Fantoma aceasta comunistoidă ar trebui să își vadă de trecutul „glorios” și să aibă decența să se abțină!”. O singură propoziție, reprezentând o opinie personală (verbul la condițional-optativ „ar trebui”), a fost suficientă pentru ca ateul deghizat în creștin moralist să declanșeze un nou atac împotriva BOR, printr-o postare separată constând în captura de ecran a mesajului preotului și un eseu interminabil despre „ce fel de preoți” sunt cei ca pr. Ciprian Robu și terminând cu etichetarea de „robi ai urii” la adresa tuturor creștinilor care îndrăznesc să-și ridice glasul - similar cu „fundamentaliștii religioși” și cu „referendumul urii”, sintagme aduse în uz de Klaus Iohannis.

Preotul Ciprian Robu avea motive să fie sensibil la veninul împrăștiat împotriva Catedralei Naționale. Pe locul unde se află bisericuța sa din Centrul Civic a fost deschis de două ori, în anii 1990 și 2000, șantierul pentru ceea ce trebuia să fie Catedrala Brașovului. Un proiect blocat până a fost îngropat de procesele intentate tocmai de „iubitorii spațiilor mici” precum fanii lui Șora și alții - cel mai proeminent opozant fiind primarul PD-L, actualmente candidatul perdant al PNL, George Scripcaru. Terenul era prea scump ca, între blocuri turn cu sedii de bănci, clădiri de birouri, firme private și un nou mall clădit pe ruinele Hidromecanicii, să mai apară și o Catedrală. Ce mai contează că brașovenii au donat ani de zile la rând pentru a o vedea ridicată? Ce mai contează că toți edilii și consilierii din toate mandatele au cochetat cu sprijinirea ei, după care, ajunși pe funcții, și-au înghițit promisiunea și s-au ocupat de tunuri imobiliare? Ce contează că eternul primar Scripcaru promitea pentru al doilea mandat, în 2005, că va ridica o cruce luminată pe Tâmpa, așa cum există pe dealul Gușteriței din Sibiu? Și-au cerut cu toții voturile brașovenilor, după care au împiedicat cum au știut ei mai bine împlinirea proiectelor de suflet pentru demnitatea acestui oraș-martir al Revoluției. Așa se face că pe locul unde trebuia să se ridice Catedrala „Înălțarea Domnului” din Brașov (ziua eroilor, același hram cu cel al Catedralei Naționale) a rămas bisericuța provizorie, demontabilă, târnosită în 1997, din ce în ce mai sufocată de construcții comerciale, în aluminiu și termopan. Este de înțeles ca parohul actual al bisericuței din Centrul Civic al Brașovului să ia apărarea patriarhului Daniel, care a reușit prin tenacitatea și perseverența sa, să ridice în București o Catedrală închinată eroilor Neamului, așa cum predecesorul și co-slujitorul părintelui Ciprian Robu, regretatul pr. Victor Neamțu, a fost blocat să o facă în Brașov.

Întorcându-ne la Mihai Șora, care a ales să scrie o odă „documentarului Recorder” împotriva Catedralei Naționale chiar în ziua sărbătoririi Sfintei Cuvioase Parascheva (coincidență sau premeditare?), marea ofensă pe care i-a adus-o părintele Ciprian Robu de la Brașov a fost că i-a spus că „ar trebui să se abțină” și să-și vadă de propriul trecut comunist, epocă ce a generat materialismul și anti-clericalismul epocii actuale. Ca răspuns pentru că l-a numit „fantomă comunistoidă”, Șora a înțeles să facă nu mai puțin de două postări pe larg împotriva părintelui Robu, adevărate atacuri la persoană, încheind cu viziunile sale despre cum ar trebui să se comporte adevărații preoți și adevărații creștini. Asta fără a socoti că el însuși, „jignit” de o singură frază, în loc să întoarcă și celălalt obraz, ca un mare moralist ce se consideră, a înșirat o cascadă de fraze anticlericale, în care lovea Biserica creștin-ortodoxă dându-se și creștin, pe deasupra. Ce „creștin” e acela care șterge pe jos cu instituția coagulantă a creștinilor, chipurile în numele creștinisumului „adevărat”?

Deși vorbește despre „ura” creștinilor, Mihai Șora nu iartă nimic: îi pune la îndoială preoția părintelui Ciprian Robu, un om și un slujitor despre calitățile căruia numai enoriașii săi - și, în general, oamenii duși pe la biserică - ar fi în măsură să dea mărturie, îi expune „precaritatea intelectuală” (o marotă etern fluturată de „frumoșii și liberii” adepți ai neomarxismului - dintre care mulți nu au terminat minimum 6 ani de facultate cât face un teolog ca să devină paroh - contra „medievalilor” și „inculților” adepți ai valorilor tradiționale) pe care i-o deduce doar din niște like-uri pe Facebook la site-uri de presă precum EVZ sau ActiveNews, îi face teoria smereniei și a dragostei de aproapele (aceeași smerenie care preferă „spațiile mici” închinate Dumnezeului Atotputernic și aceeași „dragoste” care răzbună o frază prin două calupuri de fraze denigratoare) și încheie apoteotic definindu-i pe preoții precum Ciprian Robu ca „robi ai urii” (aceeași „ură” care le era aplicată ca un stigmat creștinilor ce au mărturisit adevărul evanghelic de bază că Dumnezeu a creat omenirea ca uniune între bărbat și femeie, iar ceea ce a unit Dumnezeu, oamenii să nu despartă). Iar pentru a se valida pe sine, Șora aduce argumentul suprem că tatăl lui a fost „preot ortodox din alte vremuri” - și tatăl lui Emil Cioran a fost preot ortodox din alte vremuri, ceea ce nu-l face pe fiu un model al creștinismului, indiferent de performanțele sale intelectuale laice. Să mă scuze Emil Cioran pentru că l-am comparat cu Mihai Șora.

La două zile după primul atac, probabil ros de reproșurile pe care i le-au făcut unii comentatori cum că nu știe nimic despre preotul pe care tocmai îl linșase „creștinește” ca să-i dea o pildă de „iubire”, Șora revine și pretinde ipocrit că „era gata să se urce în primul tren să meargă la Brașov și să-l întâlnească pe Robu Ciprian” ca să înțeleagă „cum a ajuns un păstor de oameni să URASCĂ în felul în care o face dumnealui”, însă a renunțat după ce a văzut pe Facebook că se informează din surse precum ActiveNews, EVZ, Știri pe Surse, Justițiarul, Cotidianul și altele. Iar pe cei care distribuie în rețea îi face d-l Șora, tot fără să-i cunoască „neolegionari”, „fanatici” (vă sună cunoscut termenul folosit de Iohannis pentru a-i eticheta mincinos pe votanții Referendumului pentru Familie?) și „îmbrobodiți în tricolor care vor să treacă drept patrioți”. D-l Mihai Șora nu are o problemă doar cu patriarhul Daniel (despre care două postări mai încolo susținea că „tace”, deși Arhiepiscopia Bucureștilor a răspuns atacului lansat de Recorder), nu doar cu părintele Ciprian Robu care l-a „ofensat” cu o frază pentru ca „filozoful” să-l pună la zid cu două postări, ci și cu toți românii creștini și patrioți care se manifestă în spațiul public și pe care îi numește „cauze pierdute”. Iar asta o face un om de 104 ani, care a slujit vreo 3 regimuri anti-românești și care, la vârsta sa, ar fi putut mai bine să pună mâna pe telefon să-l sune pe părintele Ciprian (orice preot paroh are numărul afișat public pe Internet) sau măcar să dea un semn de viață printr-o fotografie sau filmare pe Facebook, ca dovadă că este în deplinătate facultăților mintale și că este chiar el autorul postărilor sale - cum i-a propus jurnalistul Ion Cristoiu (în videoclipul referitor la propuneraea generalului Nicolae Ciucă drept premier - min. 29:48 și următoarele ), un alt nume pe care Șora îl bălăcărește în postările sus-menționate.  

Dar după ce a definit cine sunt „cauzele pierdute” și „robii urii”, Mihai Șora se dedă și la un îndemn tovărășesc de eliminare („plivire”) a acestora din spațiul public prin „aplicarea cu strictețe a legii”, adică a noilor inovații legislative care pedepsesc libertatea de exprimare ca „discurs al urii” sau „răspândire de informații false”, precum și așa-numita „zădărnicire a combaterii bolilor” (ea însăși o acuzație ce constituie fals în acte atunci când este aplicată cu rea-credință și fără dovedirea unei „cauzalități” între faptă și consecințele acesteia). În numele noului Cod Penal, Șora îi îndeamnă pe procurori să ducă până la capăt „miile de dosare” și să nu-i mai achite pe „inculpați”, adică pe „robii urii” creștine și patriotice. Un îndemn făcut, stranie coincidență, cu o zi înainte să aflăm că PS Ambrozie, episcopul Giurgiului, are dosar penal din partea Poliției Rurale Călugăreni, care îl acuză foarte „doct” că a răspândit „informații false” despre expirarea unor vaccinuri, anunțată chiar de „surse oficiale” precum CNCAV și Grupul de Comunicare Strategică. Un fals în acte, un demers motivat de ură, și pus în mișcare tocmai sub pretextul combaterii falsurilor și a inculpării „robilor urii”. Cui prodest?

Și ca să încununeze opera de dragoste de aproapele, de smerită cugetare și de „deschidere” „luminată” către „tinerii inculți și gălăgioși care-mi spun Tutankhamon” (spre deosebire de „tinerii frumoși și liberi” care-i dedică filme despre libertate via consumerism), Mihai Șora sau cel/cea care îi administrează pagina de Facebook m-a blocat prompt (nu suntem comuniști, dar practicăm cenzura?) după ce i-am răspuns la primul linșaj postat împotriva părintelui Ciprian Robu: „Mai bine rob al Domnului decât fantomă a tovarășilor!”.

 

 
 





Urmăriți pe EVZ play prezentarea video a jurnalistului Mirel Curea despre ieșirile de pe Facebook ale lui Mihai Șora sau a oricui scrie în numele lui. VIDEO: