ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Un personaj, Vișinel Bălan, președinte al unei ONG, a anunțat pe Facebook că ar fi fost făcută prima adopție de către un cuplu de homosexuali în România. După ce postarea lui a devenit virală, el a fost pus în temă de „binevoitori” că n-ar fi chiar prima adopție de acest fel, că ar mai exista și altele. Este posibil însă ca totul să fie doar o petardă de PR homosexual.
 
 
Pe pagina lui de Facebook, personajul Vișinel, președinte al unui pompos intitulat „Consiliu al Tinerilor Institutionalizați”, se arată suținător fervent al USR și homosexualismului, în ciuda comentariului unei doamne: „Vișinel, printre cele mai mari traume pe care le-au suferit copiii institutionalizați sunt violurile facute chiar de colegi de același sex (sunt interviuri cu acești copii). Și tocmai tu te erijezi în "apărătorul lor”? Știi câți sunt abuzați și astazi, dupa ce au parasit aceste instituții?”, întreabă doamna în cauză, în van.
 
Dacă personajul Vișinel, angajat al Ministerului Tineretului și Sportului, e chiar homosexual, ar trebui să anunțe, ca să știe și alți copii instituționalizați la ce să se aștepte atunci când apelează la ONG-ul lui.
 
 
„Prima adopție gay din România. Felicit tânărul/ persoana care a avut curajul să facă acest pas, de a salva un copil abandonat din chinurile orfelinatului.

Felicit curajul Direcției pentru Protecția Copilului pentru că a ales să respecte legea. Asta înseamnă profesioniști. Felicitări.

În România, anual, aproximativ 9000 de copii sunt abandonați în orfelinatele groazei”, a transmis personajul Vișinel Bălan, luni, pe pagina de Facebook
 
 

Ulterior, personajul Vișinel Bălan a fost solicitat să intervină în direct la Antena 3, unde a făcut următoarele precizări:

„Este un bărbat din Cluj care a intrat în procesul adopției, și-a asumat calitatea de părinte gay, iar DGASPC i-a transmis tânărului că legea nu prevede că n-ai dreptul la a da șansa unui copil la o familie. E din categoria greu adoptabili. Înțeleg că are până în 7 ani (n.r. copilul). Bărbatul este într-o relație. Înțeleg că nu este primul caz (n.r. de adopție homosexuală din România), este primul de care am reușit eu să aflu. După ce am postat, am descoperit că sunt și alte cazuri care au reușit”, a spus la Antena 3 Vișinel Bălan, angajat al Ministerului Tineretului și Sportului, potrivit Național.ro.
 
”Copiii crescuți în familii cu doi tați sau două mame cresc cu traume psihice. Nu avem dreptul să decidem noi în locul unui copil care nu își poate exprima opțiunea”, a apreciat liberala Mariana Câmpeanu, fost ministru al Muncii, la o dezbatere de acum câțiva ani pe această temă.
 
 
Dacă este real acest caz și nu este inventat de personajul Vișinel în cauză, care conduce un ONG cu personajele din fotografia de mai jos, decizia DGASPC a încălcat dreptul superior al copilului și alte drepturi pe care le prezentăm în continuare. 
 
 
În octombrie 2018, în România s-a concretizat prima inițiativă cetățenească de modificare a Constituției: un referendum care țintea definirea explicită a căsătoriei ca uniune doar între un bărbat și o femeie, câștigat de cei pro-căsătorie dar căzut din cauza manipulărilor grotești carte au făcut ca pragul impus de 30% din populația cu drept de vot să nu fie atins. Deși unul dintre sloganurile referendumului boicotat ilegal de aproape toate televiziunile a fost „Apără copiii României!”, unul dintre contraargumentele răspândite la acea vreme - în afară de „iubirea nu se votează” - a fost că nu se va ajunge niciodată la adopția de copii de către cuplurile de același sex. „Niciodată” a însemnat doar „3 ani”. Repetăm: dacă este adevărat cazul.

Opinia experților: discriminarea copiilor

 „Daca nelegalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex nu conduce la discriminarea acestor persoane, caci ele nu se gasesc din punct de vedere obiectiv in aceeasi situatie ca un cuplu format dintr-un barbat si o femeie, legalizarea acesteia va duce in mod automat la discriminarea copiilor. Fiind procreati prin tehnicile de procreare asistata medical cu tert donator sau adoptati de catre persoane de acelasi sex, acesti copii vor fi privati in mod deliberat, prin lege, de cel putin unul din parintii lor. Astfel, ei vor fi discriminati, adica plasati, fara vreo « justificare obiectiva si rezonabila », intr-o situatie diferita fata de copiii care cresc si se dezvolta intr-o familie formata dintr-un tata si o mama si care astfel pot creste si se dezvolta integral. Vor exista prin urmare, prin efectul legii, doua categorii de copii : unii care vor avea un tata si o mama si unii care vor avea doua mame/doi tati sau mai multi.”, se arată într-o analiză pe temă, realizată de Centrul European pentru Lege și Justiție (ECLJ.org) și publicată de Cultura Vieții.

Interesul superior al copilului și drepturile copilului

„Pentru a se dezvolta pe deplin, pentru un copil nu e suficient ca el sa fie iubit. El trebuie in primul rand sa fie primit, crescut si educat intr-o anumita structura relationala care sa ii permita sa se diferentieze subiectiv si social, sa isi cunoasca originile si identitatea, sa aibe o filiatie clara, un mediu stabil, sa se structureze afectiv, etc. El are nevoie de aceasta diferenta si complementaritate sexuala si de relatia de iubire intrupata care exista intre parintii sai. El are nevoie de un tata si de o mama, deoarece fiecare dintre aceste persoane de sex diferit transmit copilului ceea ce celalat sex nu detine. Pentru a garanta nevoile reale si fundamentale ale copilului, ceea ce este cel mai bine pentru un copil si nu doar ceea ce este bine pentru acesta, instrumentele internationale le-au recunoscut si transpus in principiul « interesului superior al copilului » (care este un principiu absolut si care primeaza asupra oricarui alt interes [14]) si in drepturile copiilor [15]: dreptul copilului de a fi juridic protejat inainte si dupa nastere [16], dreptul copilului de a-si pastra identitatea [17], dreptul copilului de a fi conceput, de a cunoste si de fi crescut si educat de un barbat si de o femeie care sunt tatal si mama sa [18]- « interesul prioritar al copilului este de a fi crescut de parintii sai naturali » [19] ; « (…) fiecare stat ar trebui sa ia, cu prioritate, masurile necesare care sa permita mentinerea copilului in familia sa de origine » [20]-, dreptul de a intretine in mod continuu relatii de familie cu parintii sai, in cazul in care copilul este despartit de unul dintre ei [21], dreptul de a-si cunoaste originile [22], dreptul de a avea o filiatie clara, dreptul de a nu fi discriminat fata de alti copii, etc.

Se spune adesea ca « nu toate cuplurile formate dintr-un barbat si o femeie sunt exemplare si ca ar fi mai bine pentru copil ca acesta sa fie incredintat unui « cuplu » de acelasi sex ». Intr-adevar, uneori nu toate aceste cupluri sunt exemplare, asa cum nici « cuplurile » de acelasi sex nu sunt exemplare. Insa intotdeauna este cel mai bine pentru un copil sa se afle in cadrul cuplurilor formate dintr-un barbat si o femeie care se iubesc, decat sa se afle in sanul « cuplurilor » de acelasi sex, caci diferentele dintre aceste cupluri nu sunt lipsite de consecinte pentru copii.

Studiile realizate au aratat ca « cuplurile » de acelasi sex sunt mult mai instabile relational decat cele de sex diferit [23], neancorate in realitate, caci ele resping diferenta dintre sexe, inchise fata de primirea unei noi vieti [24], etc. Studiul lui Mark Regnerus din 11 iunie 2012 referitor la copiii care au un parinte homosexual [25], considerat riguros si complet [26] chiar si de cei care sustin homoparentalitatea [27], conclude ca un copil se descurca cu mult mai bine in viata daca tatal si mama lui raman casatoriti, decat daca unul dintre parinti a avut o relatie homosexuala si ca « familia nucleara biologic intacta si stabila (…) raman mediul cel mai sanatos si securizant pentru dezvoltarea copilului » [28].

Se mai spune ca « mai bine un copil incredintat unui « cuplu » homosexual, decat la orfelinat », ori acesta este un argument falacios, caci numarul copiilor adoptabili este infinit mai mic decat numarul cuplurilor formate dintr-un barbat si o femeie care vor sa adopte. In Franta, spre exemplu, numarul copiilor adoptati se ridica in fiecare an la mai putin de 1 000, iar cel al cuplurilor doritoare la 25 000 [29]. Asadar problema aceasta nu se pune, acesta nefiind un argument real. Mai mult, un copil dat spre adoptie unui « cuplu » de acelasi sex este privat inca o data de mama sau de tatal sau, insa de data aceasta privarea acestuia nu este un accident de viata, ci vointa deliberata a legii.

Faptul ca la un moment dat legea a dat posibilitatea adoptiei unui copil de catre un celibatar nu poate fi un argument pentru a justifica posibilitatea adoptiei acestuia de catre o persoana (« celibatara ») care traieste intr-un « cuplu » de acelasi sex. Si aceasta pentru ca aceasta posibilitate constituie o exceptie de la regula, justificata de o situatie exceptionala ivita la un moment dat in societatea respectiva, si anume existenta unui numar mai mare de copii adoptabili, decat cel al familiilor doritoare sa adopte un copil [30]. Or, in ziua de astazi aceasta realitate nu prea mai e valabila, astfel incat nu se mai justifica existenta adoptiei unui copil de catre un celibatar.

Nu se poate sustine ca ar fi in « interesul superior al copilului » ca acesta sa aibe mai mult de doi parinti legali (mama si tatal acestuia), asa cum propunea in 2012 un senator american democrat din California [31]. Propunerea legislativa a pornit de la un fapt divers : doua lesbiene, recunoscute ca « mame » ale unui copil, in urma unei dispute, s-au gasit una in inchisoare, si cealalta la spital, copilul urmand a fi incredintat temporar unei familii. Pentru a se evita plasarea temporara a copilului, senatorul respectiv a propus ca tatal acestuia, donator de sperma si care pastrase legatura cu copilul, sa il poata ingriji, cata vreme cele doua « mame » nu o puteau face. Ori este evident ca nu este in « interesul superior al copilului » nici sa vina pe lume in urma unui bricolaj procreativ, fiind privat de filiatia fata de tatal sau, nici sa i se « rezolve » problema lipsei temporare a « parintilor » prin atribuirea altor parinti, pe masura ce « familia » lui se destrama sau se recompune.Toate trimiterile către studii pot fi găsite la Cultura Vieții.

 

„Indata ce se va permite adoptia copiilor de catre « cuplurile » de acelasi sex, posibilitatile cuplurilor de sex diferit de a adopta un copil se vor reduce, caci autoritatile competente in domeniul adoptiei vor trebui sa prezinte statistici care sa dovedeasca ca si « cuplurile » de acelasi sex au avut acces la adoptii si ca nu au fost in fapt discriminate.”, se mai arată în aceeași analiză a site-ul citat care amintește și aberația că mai multe organizații de caritate catolice care ofereau servicii de  adopție sunt forțate acum să permită homosexualilor să adopte copii: aici și aici.

"Fiind în creștere (…) nu am simțit că pot să mă dezvolt normal ca o femeie, să fiu valorizată, iubită (…) Am crezut că este mai bine sa fii un bărbat homosexual sau transsexual, decât să fii o fată care se transformă treptat în femeie." este o mărturie oferită de Dawn Stefanowicz, copil crescut într-o familie de homosexuali. Vedeți: Copiii crescuți de cupluri homosexuale au probleme în viața socială, școlară și ulterior în viața adultă. Mărturii ale copiilor care au trăit experiențe TRAUMATIZANTE, concluzii grave ale psihiatrilor și sociologilor

 


Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews