Constatăm mai înainte de toate că românii nu sunt nicăiri coloniști, venituri, oamenii nimărui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular care caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voiește el. (...)
 
 
Ș-apoi ni se pare că nici un neam de pe fața pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Singure țările românești sunt acelea în care din vremi străvechi fiecare au avut voie să se închine la orice d-zeu au vroit și să vorbească ce limbă i-au plăcut. Nu se va găsi o țară în care să nu se fi încercat de a face prozeliți din conlocuitorii de altă lege ori de altă limbă; hugenoții în Franța, maurii în Spania, polonii față cu rutenii, ungurii cu românii – toți au încercat a câștiga pentru cercul lor de idei populațiile conlocuitoare și aceasta prin presiune, cu de-a sila; românul privește c-un stoicism neschimbat biserica catolică, atât de veche în Moldova, și nu i-a venit în minte să silească pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia și trăiesc nesupărați în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanții, evreii, toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vro biserică sau vro școală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una.

Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.” - Mihai Eminescu

 
 
Președintele republicii a emis sâmbătă un mesaj - evident, într-o formă prea „curățică” pentru a ne gândi că a fost scrâșnit de el, dar totuși! - în care făcea apologia Zilei Dezrobirii Romilor, totul pentru a ajunge la cât de intolerantă, ba chiar rasistă, e societatea românească, atitudine care, desigur, nu poate fi tolerată de șeful casei de toleranță numite, vremelnic, Iohannistan. Eu nu primesc lecții de morală de la violatori, nici lecții de respectat Constituția de la unul care a făcut din legea fundamentală a țării un fel de plastilină pliabilă doar pe interesele sale. Devine inacceptabil să fim periodic apostrofați de tătuci semidocți, care, în afară de a culpabiliza pe alții, nu sunt în stare să clădească nimic palpabil prin propriul efort. Jurnalistul experimentat Valentin Boeru se întreba întemeiat: Iohannis, ce ai produs în șase ani?

Am urmărit cu atenție „ieșirile” prezidentului pe teme precum extremism, antisemitism și, mai nou, așa-numitul „antițigănism”. Nu contest faptul că e bine să respectăm toate categoriile sociale (măcar pe cele organic constituite, nu pe cele auto-construite pe identități „de gen”) și să nu disprețuim pe nimeni. Pot să înțeleg pornirea benignă a germanilor de a își pune cenușă în cap pentru Holocaust și de a îndemna la a nu se repeta greșelile istoriei. Noi, românii, am fost victimele unui Holocaust sovietic care a tocat milioane de confrați de-ai noștri în Herța, Moldova de Nord și Moldova de Est. Oameni care au fost mitraliați sau deportați și trimiși în lagăre pentru că erau români și din cauză că germanii semnaseră cu sovieticii un pact secret, care a împărțit Polonia și România în două. Despre asta nu se prea vorbește, nimeni nu-și pune cenușă în cap. România a fost aliata Germaniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial dintr-o raportare pragmatică față de dușmanul comun identificat în URSS și interesul strategic al României de a recupera teritoriile din nord și est, invadate de Armata Roșie. Spre deosebire de Ungaria, România nu a trimis evrei în lagărele germane de exterminare, ba chiar dimpotrivă, după cum amintește un jurnalist, recent, sau după cum spunea însuși Shimon Peres, fost președinte al Israelului, la Cotroceni. De aici și până la a ne pune noi, românii, cenușă în cap la fel ca germanii pentru crimele nazismului e cale lungă. De asemenea, e cale lungă până la a considera că romii/țiganii (ei înșiși se diferențiază) au pățit de la români ce au pățit evreii de la germani/naziști. Pot să fiu atât de sensibil încât să recunosc că nu toți germanii au fost naziști, pentru că știu că nici toți românii nu au fost, mai apoi, comuniști. Pentru că, dacă toți germanii ar fi vinovați de nazism, între urmașii lor s-ar afla și președintele Klaus Iohannis.

În ceea ce privește secolul al XIX-lea și „dezrobirea” slujitorilor de etnie „romă” în țările române, petrecută în contextul generalizării ideilor revoluționare și egalitariste „de la pașopt”, nu putem spune că înainte de 1848 sau 1856 țiganii erau sclavi sau că erau tratați de români așa cum erau tratați negrii de americani. Românii înșiși nu erau liberi în epocă, atât din punct de vedere național (independența a fost câștigată abia în 1878 de Regat și în 1918 pentru restul românilor), cât și din punct de vedere social (nefiind proprietari și, deci, autonomi financiar decât membrii clasei superioare). Aflăm în anul 2021 că, până la 1856, noi, românii, care în mod majoritar nu aveam un statut social cu mult diferit față de țigani în propria țară, am fost asupritorii celor din urmă. Asta pentru că țăranii români erau șerbi/iobagi, în timp ce țăranii „romi” erau slugi - la boieri, nu neapărat la români! -.  

Pentru acest fapt, noi ar trebui să ne simțim complexați față de „romi”, să ne cerem scuze cu fiecare ocazie, să repudiem trecutul plin de inechități și să compensăm în prezent prin discriminare pozitivă. 

„Depășirea consecințelor acestui trecut reprezintă o mare provocare. Într-o Europă socială, prin strategii și proiecte, o Românie rezilientă trebuie să valorifice mai mult și mai stăruitor identitatea, potențialul, capacitățile și energia cetățenilor ei de etnie romă. Este extrem de important să eliminăm prejudecățile și discriminarea, mult prea frecvent întâlnite în accesul la educație al comunităților de romi. De aceea, îmi doresc ca „România Educată” să fie vârful de lance al efortului nostru întru egalitate, incluziune și toleranță.

Ultimul an, dominat de efectele pandemiei de COVID-19, a relevat cât de dificil este ca, în perioade de criză, societatea să rămână imună la discursul încărcat de ură, de generalizări și de culpabilizare în masă. Comunități întregi, cum sunt cele ale romilor, ajung să fie vizate de astfel de atacuri. Aceste comportamente și atitudini sunt inacceptabile într-o societate democratică!

Descurajarea și sancționarea cu celeritate a discursului incitator la ură, a manifestărilor rasiste, antisemite și xenofobe stau în puterea tuturor cetățenilor, dar sunt însă în responsabilitatea specială a celor care, prin natura activității lor, dau conținut real drepturilor și libertăților cetățenești înscrise în Constituție”, a decretat solemn scribul lui Klaus Iohannis, pe pagina web a Administrației Prezidențiale, sâmbătă 20 februarie 2021. 
 
Parcă pentru a ilustra cu fapta ceea ce a spus sasul de la Cotroceni cu vorba, un institut cultural german din București a vernisat o expoziție a „romilor” despre vrăjitorie ca „instrument de emancipare feministă”, aducând laolaltă aproape toate categoriile pretins oprimate ale discursului neomarxist: minorități etnice, minorități „rasiale”, feministe și adepte ale unei practici religioase rău famate.
 
Să revenim, însă, la mesajul președintelui despre emanciparea „romilor”! Avem trei paragrafe, pentru care voi formula trei întâmpinări.

În primul rând, este hilar să îl vedem pe liderul informal al liberalilor vorbind despre „Europa socială”. Acest concept e din tabăra Pe-Se-De, dar de! Nu ne încurcăm în detalii. Că trebuie valorificate sau încurajate capacitățile bune ale „romilor”, la fel ca ale fiecărei etnii, e o chestiune de „common sense”. A elimina prejudecățile și discriminarea e o altă poveste. Eu pot să fac efortul de om civilizat și să nu vorbesc sau acționez disprețuitor față de etnicul minoritar. Însă, dacă el însuși nu face nici un pas spre a-mi veni în întâmpinare, bunăvoința doar de o singură parte nu va schimba nimic. Exemplul cel mai concludent este introducerea cuvântului „rom” pentru a elimina valențele presupus jignitoare ale cuvântului „țigan”. Nici un nume de etnie nu este jignitor, dacă cei desemnați cu acel nume sunt în sine vrednici de stimă. Dacă, dimpotrivă, ei dau nenumărate dovezi care lasă de dorit, atunci schimbarea numelui nu va rezolva nimic. Cu timpul, chiar și noua denumire se va umple de încărcătura celei vechi. Dovada e că, mai nou, în acea „Europă” tolerantă de care vorbește Iohannis, românii înșiși sunt disprețuiți la pachet cu „romii”, din cauză că „europenii” - alții decât cei din România - nu fac diferența între cele două cuvinte asemănătoare, iar nobilul nume de „rom” s-a încărcat între timp cu aceeași conotație ignobilă, în lipsa schimbării de atitudine printre purtătorii acestuia. 

Sunt „romii” discriminați în România? Păi tocmai s-au ales cu o lege de combatere a „antițigănismului” - nu a „antiromismului”! -, care prevede pedepse de până la 10 ani de închisoare pentru cei care îi ofensează/urăsc. Pentru legiuitorul român, gravitatea faptei este similară cu cea a antisemitismului, deși nu există comparație între una și cealaltă. Dar, pentru o clasă politică ce confundă negrii sau evreii cu țiganii, precum și românii cu naziștii, nu e nevoie de nuanțări și dihotomii. Gândim prin ideologie, nu prin logică. Accesul la educație al „romilor” este asigurat de stat, cu condiția ca și ei să și-l dorească. La admiterea în facultate, pe lângă locurile bugetate obișnuite, sunt asigurate în plus două locuri pentru „romi” și un loc pentru românii basarabeni. În cele mai multe cazuri, nu se prezintă nici un candidat de etnie, în timp ce acel singur loc pentru basarabeni e râvnit de mai mulți, care rămân pe dinafară. Poftim echitate! Poftim discriminare pozitivă!
 
Că președintele și-a amintit de „România Educată”, e pentru prima dată după lansarea proiectului, în cel dintâi mandat prezidențial. De atunci, nu a mai pomenit de acesta, până când a apărut planul național de redresare și reziliență, prin care se pot accesa fonduri europene inclusiv pentru respectivul proiect. Ce caută „romii” în afacerea asta? Sunt folosiți pe post de momeală, pentru bani. Cum s-ar zice, „exploatați”. Și cine vorbea de respect, demnitate ș.cl.!

În al doilea rând, să vorbești de pandemie ca motor al radicalizării societății, cu unica victimă etnia „romă”, este o abordare ce denotă lipsă de realism. Politicienii români sunt deconectați de la realitățile românilor. Alo, administrația prezidențială! Cine a fost vânat, linșat public, supus generalizărilor negative și culpabilizării în masă pe tot parcursul anului 2020? Să ne amintim. La început, Pe-Se-Diștii, adică nu doar românii care au votat cu filiala locală a „Europei sociale”, ci toți acei români care nu fac parte din categoria „dragi români”. Apoi, cei care nu s-au supus orbește încolonării, restricțiilor, privării de drepturi. S-au inventat și epitete pentru ei, toate invalidante d.p.d.v. social: negaționiști, conspiraționiști, troglodiți, ignoranți, infatuați, fundamentaliști, medievali, „verzulii”, fasciști, pro-ruși ș.cl. Cei din tabăra „românii lui Iohannis” s-au dedat la public shaming (condamnare publică), linșaj, cenzură, suprimare online, delațiune, reclamații, raportări, răzbunări, concedieri, cereau decăderea din drepturile sociale/medicale/financiare (dobândite prin contributivitate, nu prin adeziune!), ba chiar privarea de libertate a semenilor lor. Aceiași care pozau mai an în ocrotitori ai minorităților sexuale și rasiale și-au exhibat plenar „toleranța” de care sunt capabili față de conaționalii lor de alte credințe și opțiuni politice sau ideologice. A căror singură „vină” pare a fi că nu-s iohanniști, conformiști, corona-panicați, vacciniști, relativiști moral/religios, transgenderi, atei, globaliști sau etnici minoritari. Iar unii se mai și mândresc public cu opțiunea lor - ceva de neînchipuit în țara în care doar cei „responsabili” au voie să se mândrească, după injecție.
 
Nu în cele din urmă, pe lângă lupta dusă de „dragii români” cu „pesediștii”, apoi cu „negaționiștii”, la finele anului a apărut lupta contra „antivacciniștilor”. După prea lesnea asociere a vaccinării cu siguranța națională și a nevaccinaților cu niște „bombe biologice” ambulante, aceasta va fi marea luptă de clasă a anului 2021. Pe cei care aleg să nu se vaccineze (oficial, o alegere liberă și egal-îndreptățită, în ciuda lobby-ului și al campaniei naționale) se vor aținti tunurile „discursului încărcat de ură”, „generalizărilor” și „culpabilizărilor în masă”. Noroc că ne-a avertizat președintele că „aceste comportamente și atitudini sunt inacceptabile într-o societate democratică”! Acum ne simțim mai în siguranță, chiar dacă nu suntem „dragi români”, „romi” și nici măcar homosexuali. Poate că toleranța ne va învălui și pe noi în mantia ei protectoare! Sau poate că nu...

În al treilea rând, președintele (sau prompterul lui) ne avertizează că „descurajarea și sancționarea cu celeritate a discursului incitator la ură, a manifestărilor rasiste, antisemite și xenofobe” sunt „în responsabilitatea specială a celor care, prin natura activității lor, dau conținut real drepturilor și libertăților cetățenești înscrise în Constituție”. Mai pe scurt, oricine va fi etichetat ca „extremist”, adică ostil orânduirii și neprieten minorităților favorizate de ea, va fi sancționat sau chiar arestat, pentru că unde-i Constituție nu-i tocmeală. Curat tolerant, conul Năică! (Klaus = Nicolae)
 
Păi nu cumva aceeași Constituție pe care el o siluiește le dă drepturi și libertăți chiar și celor peste care el lipește cu ignoranță eticheta extremismului? La fel cum, să zicem, un homosexual se auto-îndreptățește prin drepturile omului cuprinse în Constituție, și un părinte creștin-ortodox își apără copiii de educația (homo)sexuală pentru care #insistă Iohannis, prin articolul constituțional ce prevede că părintele răspunde de educarea copilului în conformitate cu valorile părintelui (morala creștină vs ideologia gender).
 
Cine vorbea de incitare la ură? Oare nu același chiriaș al Cotrocenilor care, după Referendumul Căsătoriei Firești, îi stigmatiza pe creștini ca fundamentaliști religioși sau incitatori la ură și îi lăuda pe „românii lui” pentru că „le-au dat cu flit”? Cine vorbea de drepturi și libertăți cetățenești, oare nu cel care a impus și prelungit starea de urgență/alertă, încălcând libertatea religioasă, libertatea de mișcare, libertatea întrunirilor publice, libertatea de exprimare, liberul acces la educație și alte libertăți înscrise în Constituție? Am avut DOUĂ luni de stare de urgență și ZECE luni de stare de alertă, timp în care majoritatea drepturilor garantate de Constituție au fost suspendate, din „binecuvântate” pricini, și continuă să fie. Am văzut biserici închise, pelerinaje limitate drastic, publicații suspendate, oameni amendați pentru că se aflau pe stradă la ora nepotrivită sau în piață la protestul nedorit, restaurante/ teatre/ cinematografe cu activitatea întreruptă, piețari scoși în stradă în frig, târguri de sărbători închise, colinde interzise, iar „exemplele” nu se opresc aici. Nemaizicând că manifestări similare, cu grad asemănător de risc, dar favorabile regimului, au fost îngăduite, SPRE DISCRIMINAREA celor dintâi: mersul la mall, dar nu la biserică; mersul la sparanghel, dar nu la slujba de Înviere; înghesuiala în secția de votare sau la casa de marcat, dar nu la moaște. Nu a fost, oare, președintele Iohannis, atunci când a jignit peste 87% dintre români, o MOSTRĂ DE INTOLERANȚĂ? (Sau un monstră, cum e corect?)
 
Să mai amintesc că aceeași Constituție pe care a încălcat-o Iohannis încontinuu prevede și separația puterilor în stat și faptul că președintele este APOLITIC? Președintele „tuturor românilor”, dar care a făcut figură de lider doar al PeNeLiștilor, a înfierat PeSeDe-ul și pesediștii (orice ar însemna această etichetă!) la fiecare discurs oficial - la fel de apolitic pe cât e bolnavul de asimptomatic - și a chemat „guvernul lui” politic la „consultări” în Administrația Prezidențială ne vorbește nouă de Constituție? E ca și cum ne-ar vorbi Gheorghe Dincă despre abstinență și castitate.
 
Să amintim, apropo de toleranța românilor, că încă din primele zile de după „revoluția” din decembrie apărea Partidul Țiganilor din România - pe care voia să-l reînființeze un reprezentant al țiganilor în 2015, chiar sub această denumire - mai apoi Partida Romilor sau Alianța pentru Unitatea Romilor - A.U.R. Iliescu este, de altfel, cel care le-a dat țiganilor aurul confiscat în perioada comunistă - peste vreun rând - înainte de a se da vreo lege de retrocedare a bunurilor tuturor cetățenilor români. Sunt cunoscute miile de probleme ajunse la CEDO din cauza românilor nedreptățiți de regimul Iliescu. Nu același a fost cazul țiganilor, care, de altfel, l-au și votat masiv. Și președintele Băsescu s-a deplasat adeseori în sânul lor. Așa că nu se poate spune că au fost vreodată discriminați de către autoritățile române, palatele lor aurite sau rețelele de cerșetorie și prostituție ignorate cu voie de la stăpâniri vorbind de la sine despre modul în care sunt discriminați, dar pozitiv, de organele de anchetă ale Poliției Române.
 
UDMR, o altă formațiune discriminatorie, dar a românilor cât și a țiganilor (să vedem și declarațiile recente ale primarului din Târgu Mureș), este o altă dovadă a toleranței întinse la extrem a românilor.
 
Dar, probabil cea mai mare dovadă de toleranță, de data aceasta vecină cu inconștiența, este chiar alegerea domnului Klaus Iohannis în poziția din care ne dă acum lecții de... toleranță. Deci, să fim scutiți!...

Pentru toate aceste motive, eu nu primesc lecții de morală de la violatori și nici meditații despre toleranță și constituționalism de la Klaus Johannis!

Shimon Peres la Cotroceni: