ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cedarea Angelei Merkel pe tema căsătoriilor între homosexuali și adoptarea respectivei legi în Parlament au o semnificație foarte profundă pentru România. Merg mai departe și afirm că sunt mult mai importante pentru România decât însăși legalizarea ce s-a petrecut în America, în 2015. Și asta din cauza contextului: toate statisticile afirmă că Germania este țara pe care românii o admiră cel mai mult, iar asta s-a văzut în comportamentul idolatru al unor alegători în 2014 față de candidatul de etnie germană.

Alegerea candidatului s-a petrecut și pe fondul imaginii de „oameni corecți și cinstiți” pe care o au nemții aici și contraponderii cu homo coruptus, imaginea pe care ne-am creat-o singuri - cu ajutor masiv din afară -, despre noi înșine. 

E clar că președintele României este omul intereselor Germaniei aici, iar asta explică multe din poziționările sale pe teme sociale și politice, inclusiv episodul cu Guvernul tehnocrat, un guvern dedicat „integrării profunde” în Europa dominată de țara cancelarului Merkel.

Din aceste motive, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex din Germania va avea un impact puternic asupra mentalului colectiv românesc, iar presiunile împotriva familiei venite pe filiera UE-președinte-mass-media, se vor intensifica.

Practic, prin această decizie, li se va închide gura celor care dădeau Germania ca exemplu de țară dezvoltată care nu permite astfel de căsătorii și care sperau într-o conectare - fără compromisuri pe linie de credință -,  cu această țară. Acum iluziile se vor fi spulberat.

Cum trebuie să se spulbere și iluzia - vânturată inclusiv de unii din lumea creștină -, cum că oferirea parteneriatului civil, în schimbul modificării Constituției în sensul dorit de Coaliția pentru familie, va rezolva ceva. Nu, istoria a arătat și cazul Germaniei o confirmă, că activiștii LGBT nu se vor opri până nu vor obține TOTUL: în primul rând COPIII și apoi modificarea totală a paradigmei sociale, prin desființarea granițelor dintre bărbați și femei, dintre sexe, dintre genuri. Pe scurt: inginerie socială pentru distrugerea ordinii naturale a lumii, bazată pe familia formată din femeie, bărbat și copii.

În aceste condiții se impun de la sine o serie de concluzii:

1) Nu mai putem spera în vreun sprijin din zona europeană (cu excepțiile Poloniei și Ungariei) pentru familie și agenda conservatoare

2) Devine esențial pentru România ca Donald Trump să rămână președintele SUA, iar Partidul Republican să domine Congresul american

3) Dacă Biserica Ortodoxă vrea să-și păstreze - cât se mai poate - influența socială în țară, trebuie neapărat să sprijine politicienii care-i împărtășesc valorile din marile partide, dar și să susțină realmente - nu ca până acum - transformarea Coaliției pentru Familie în partidul conservator de care România are atâta nevoie. Recentul caz al străzii Radu Gyr de la Cluj, dar mai ales inițiativa CPF arată clar că s-a conturat o societate civilă solidă, cu valori conservatoare, trează și implicată. Dacă acești oameni, dar și ierarhia Bisericii Ortodoxe nu vor înțelege să lase orgoliile deoparte și că nu va mai merge mult cu „lobby-ul”, pentru că miza lor este să asocieze creștinismul și conservatorismul cu legionarismul, iar pentru asta există deja Legea nr. 217/2015. Cu alte cuvinte, să reducă la tăcere pe cei care nu cred în „progresism” sau să-i stigmatizeze. Iar asta deja se întâmplă. 

În aceste condiții, Biserica va trebui să iasă din acest parteneriat otrăvit cu un stat care i se va opune fățiș și cu o societate otrăvită de campaniile mass-mediei stângiste (adică aproape 95%), dacă mai dorește să-și păstreze nealterată învățătura de credință și credibilitatea. Pe săptămână ce trece vor fi scoase de la naftalină toate cazurile pe care Biserica nu le-a rezolvat la timp în interior și vor fi transformate rapid de mass-media în tot atâtea motive pentru a contesta implicarea socială a Bisericii. 

Suntem într-o fază critică a războiului cultural, pentru sufletul țării. Suntem singuri în zonă ( ar fi Turcia, dar ea vine la pachet cu moscheia) , America e departe. Prin noi înșine, altfel ne merităm locul în coșul de gunoi al istoriei. Orice altceva este o iluzie, și în viață, ca și în politică, iluziile se plătesc.