Dintr-un răspuns oficial al Cancelariei Sfântului Sinod, care ne-a parvenit la redacție din surse de la Patriarhie susținătoare ale adevărului, și pe care îl publicăm în exclusivitate, integral, mai jos, aflăm că Arhiepiscopiei Tomisului, credincioșilor și slujitorilor acesteia și, evident, Întâi Stătătorului ei, IPS Părinte Teodosie, li se interzice - li se refuză -, până și punerea în discuția membrilor Sfântului Sinod, la ședința din 4-5 iulie, a propunerii legitime și firești de reactivare a Mitropoliei Tomisului.

Aceasta în situația în care, potrivit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, politicienilor și intelectualilor soroșist-traseiști care se împotrivesc minunii pogorârii Sfintei Lumini de la Ierusalim, foști aghiotanți servili ai Monicăi Macovei, Toader Baconschi și Adrian Papahagi, susținuți și de anticreștinul Andrei Caramitru, li s-a acceptat introducerea pe Ordinea de zi a discutării cererii schimbării datei sărbătoririi Sfintelor Paști pentru a fi mutată spre „celebrare” împreună cu catolicii.

În cazul nostru este vorba de cea mai veche Mitropolie a Bisericii Ortodoxe Române, înființată practic de însuși Sfântul Apostol Andrei, însoțit de asemenea de Sfântul Apostol Filip, și atestată documentar inclusiv în documentele extraordinare de arhivă cu privire la Sfântul și Marele Sinod de la Niceea, din anul 325, organizat de Împăratul trac care avea să devină Sfântul Constantin cel Mare, și la care a participat din partea Daciei Mitropolitul Marcus al Tomisului.

Lista Sfinților Părinți de la Niceea, Sinod care stă la baza civilizației creștine a Europei, și între care se află și Marcus al Tomisului, ca reprezentant al Daciei, a fost descoperită și publicată recent, în facsimil, pentru adevărații specialiști ai Istoriei Bisericii Ortodoxe Române și doritorii din opinia publică românească interesată, de către profesorul și cercetătorul Constantin Barbu, discipol al marelui filosof Constantin Noica.

Referirea la Mitropolitul Tomitan Marcus al Daciei, se regăsește nu într-un singur manuscris din primele secole de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, ci într-o multitudine de manuscrise deja publicate în original sau aflate în arhiva de lucru a profesorului Constantin Barbu, după cum explică acesta în demersul său public intitulat „CUVÂNT Pentru Reactivarea Mitropoliei Tomisului”.

Dincolo de aspectele științifice, de ordin istoric, suntem siliți să cădem în cele lumești, prin parcurgerea textului neglijent ce poartă antetul Cancelariei Sfântului Sinod, și, deși este semnat „Din încredințarea Prea Fericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, de secretarul Sfântului Sinod, PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, și de către pr. Ionuț Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal, se vede că nu este nici scris și nici măcar citit de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. 

Răspunsul Cancelariei Sfântului Sinod cu numărul 6201 din 30 iunie 2023, la fel ca în cazul așa zisei Istorii a BOR de la editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu, semnată de Oliver Jens Schmitt, în care Vasile Bănescu este lăudat de mai multe ori, se simte și se vede că este scris la mai multe mâini. Mai precis la mai multe mâini stângi.

Mai curând, după nivelul destul de precar, răspunsul pare să fie alcătuit de cele două mâini stângi ale veleitarului progresist cu puternice accente anticreștine care răbufnesc ca pucioasa la suprafața din negura sufletului său, ce poartă numele de Vasile Bănescu și se pretinde adeseori, ilegitim și ilegal, drept „Purtător de Cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române”.

Nu este de ignorat amploarea celor 6 (șase) pagini lipsite de argumente solide ale documentului, în timp ce „grobianismului abject” al lansărilor lui Liiceanu și Jens, cu Istoria lor falsificată a BOR și plină de imprecații la adresa Patriarhului Daniel, Vasile Bănescu i-a acordat o pagină firavă de răspuns anost pe contul lui de Facebook. 

Este vorba de un pretins teolog fără operă, mai concret fără absolut nici o carte publicată, care a preluat de la socrul său, Silviu Curticeanu, cancelarul personal al lui Ceaușescu, și misiunea acestuia, de a-l învălui și dezinforma pe conducătorul pământean al Bisericii și, mai mult, de a-i distorsiona mesajul prin căpușarea instituției Patriarhiei și deformarea preceptelor creștine în spațiul public până la susținerea injectării cu produse ce s-au dovedit a fi dăunătoare și chiar criminale, cercetate și dezvoltate din fetuși umani uciși în procesul de obținere a celulelor prin secționare, cât și a ereziei de schimbare a datei Învierii Domnului, alături de alte aberații sectare.

Practic, din nefericire, pare să se repete în cazul Patriarhului Daniel istoria lui Ceaușescu, președintele RSR și secretarul general al CC al PCR, care ajunsese rupt de realitate mai ales prin înconjurarea lui de către o gașcă de securiști asemănătoare cu ce a dilemiștilor lui A. Pleșu, băgătorii de seamă de sub fusta lui M. Macovei și pulpana lui F. Coldea (apud Elena Udrea), recte soroșiștii  T. Baconschi, A. Papahagi, T. Paleologu și secretarul lor personal, V. Bănescu.

Vorbim de un personaj vitriolic, fără biografie publică, care preia retorica de uliți și propaganda anticreștină bolșevică, contestând până și salutul creștin „Doamne ajută!” și care nici măcar nu știe, nu are în sufletul lui, data de sărbătorire a Sfântului Andrei, Apostolul Românilor, după cum am demonstrat prin actele oficiale alcătuite neprofesionist, în dauna Bisericii Ortodoxe Române, scăpate din mâna lui. Ca și în acest caz.

O dovadă că a intervenit în conținutul textului prin care i se refuză Arhiepiscopului Tomisului până și discutarea reactivării Mitropoliei Tomisului este extrasul în care autorii însăilării de texte i se adresează Înaltpreasfințitul Teodosie cu formula „Preafericirii Voastre”, gafă care credem că nu îi va cădea deloc bine Patriarhului Daniel.

„Mai mult chiar, aceeași solicitare a fost formulată identic și de alți reprezentanți ai Arhiepiscopiei Tomisului.”, se spune în adresa către IPS Teodosie, după care se continuă:

„Astfel, in ultima perioadă, unele persoane, clerici și mireni, din Arhiepiscopia Tomisului au transmis adrese către Patriarhul României sau către instituții ale statutului, prin care solicitau „ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de mitropolie”, nerespectand disciplina comunicării din Biserica Ortodoxă Romană sau chiar folosind de multe ori invective sau amenințări directe formulate la adresa Preafericirii Voastre.”, se scrie negru pe alb în scrisoarea către IPS Teodosie, de unde deducem că sunt oameni la Patriarhie care au, probabil, un dar previzionar.

„Una dintre aceste persoane este dl. CONSTANTIN BARBU, care a trimis mai multe emaìluri la Cancelaria Sfântului Sinod, adresate Patriarhului României sau Preasfințitului Părinte Varlaam PLOIEȘTEANUL, Episcop vicar patriarhal, prin care solicita ridicarea Arhiepiscoter Tomisului la rang de mitropolie, folosind insă un limbaj trivial și proferând injurii și amenințări. Într-o astfel de adresă din 27 aprilie 2023, dl. CONSTANTIN BARBU îl amenința repetat pe Patriarhul României „că nu va avea liniște până când nu va reactiva MitropoliaTomisului”.”, se mai scrie în adresa Cancelariei Sfântului Sinod.

Dincolo de aceste picanterii, aflăm din comunicare oficială a autorilor ce se vor anonimi o faptă nereală, și anume că „motivul clasării” cererii Arhiepiscopiei Tomisului din 15 iunie 2023 este că noua adresă ar fi „identică în conținutul argumentării și solicitării cu adresa Arhiepiscopiei din 27 ianuarie 2023, care reia cereri similare mai vechi și la care Patriarhia română a oferit deja un răspuns”.

Aserțiunea este falsă, ca să nu spunem de-a dreptul mincinoasă, și poate fi o explicație pentru exasperarea unui om de știință ca profesorul Constantin Barbu, care vine cu dovezi indubitabile, desconsiderate într-un mod barbar.

Tocmai în aceasta constă diferența dintre cererea actuală și cele vechi, cărora li s-a argumentat că nu au fundamentare istorică. În noua cerere, cea din 15 iunie, sunt aduse TOATE DOVEZILE ISTORICE necesare reactivării Mitropoliei Tomisului, între care strălucește semnătura Mitropolitului Marcus al Tomisului la Niceea, ca reprezentat al Daciei, descoperire care ar fi trebuit să zguduie și să bucure până la ceruri lumea academică bisericească din România, pentru importanța ei, prin care se atestă practic, documentar, continuitatea istorică și creștin-ortodoxă a poporului român.

După părerea noastră, referirile chibuțărești-funcționărești-birocrățești din cuprinsul refuzului Cancelariei Sfântului Sinod de a lăsa HARUL SFÂNTULUI DUH să lucreze asupra capetelor luminate ale membrilor Sfântului Sinod, păstorii noștri, la ședința din 4-5 iulie a.c., ne amintește pe drept cuvânt de lipsa posibilității informării reale a conducerii statului în ultima perioadă a lui Ceaușescu. 

Refuzul brutal, izvorât dintr-un orgoliu neînțeles din partea unor demni reprezentanți ai Bisericii, dacă nu provine direct din „ordine superioare”, ignoră realitatea istorică strălucitoare a neamului nostru născut ortodox și sfidează memoria primilor martiri ai poporului ortodox român, din străvechiul pământ românesc ce își avea Mitropolia la Tomis, trecând cu buldozerul, asemenea celor care au demolat Bisericile în perioada comunistă, peste unicitatea ortodoxiei daco-române, prezente prin semnătura lui Marcus Mitropolitul la întemierea Europei creștine, acum 1700 de ani, la Niceea.

După părerea noastră, membrii cărturari ai Sfântului Sinod ar trebui să pună în discuție răspunsul frivol al celor care au alcătuit adresa neglijentă de contestare a unei cereri legitime și întăritoare a Bisericii Naționale și securității statului - aici facem referire la aspecte ce au fost aduse la cunoștința Serviciului Român de Informații (SRI) - și să ceară ca harul Sfântului Duh să lucrez asupra capetelor lor și nu mâinile stângi ale agenților Bisericii Paralele a lui Soros.

Mâini stângi de care ar trebui să se debaraseze ca de niște uscături din cauza cărora nu mai vedem Biserica.

În continuare, documentul obținut din surse confidențiale de la Patriarhie, iubitoare și apărătoare ale Adevărului: