Gheorghe Popescu, unul dintre pilonii „Generației de Aur", împlinește azi vârsta de 50 de ani.

A fost unul dintre cei mai talentați jucători din istoria fotbalului românesc, care a evoluat pentru echipe puternice din Europa, adevărata glorie cunoscând-o la FC Barcelona și Galatasaray, echipe cu care a cucerit și cele mai multe trofee din carieră.

Într-un interviu acordat celor de la Gazeta Sporturilor, Gică Popescu a vorbit atât despre perioadele mai delicate din viața sa, dar și despre prestigioasă carieră de jucător.

- despre diferențele dintre generații:

„Că au pierdut clipe extraordinare. Acum mă uitam cu Nico pe YouTube la golurile pe care le-am marcat la "națională". Câteodată vorbim și între noi, din generația noastră, ce mare păcat a fost că nu existau YouTube și alte siteuri, televiziunile nu erau atât de prezente cum sunt acum. Cred că dacă eu cu Hagi am juca azi la Barcelona, voi ați avea studiouri acolo! Sigur v-ați fi mutat unele emisiuni la Barcelona!”.

- despre influența tehnologiei asupra copiilor:

„Nu zic că nu sunt necesare! Dar au preluat din preocupările sănătoase ale copiilor. Noi jucam fotbal toată ziua în curtea școlii, acum școlile sunt închise, copiii nici n-au cum să mai intre pe terenuri. E o crimă ce face Ministerul Educației! Să pună paznic și să lase copiii să joace fotbal în curtea școlii!”

- despre transferul la Barcelona:

„Cruyff a cerut să mă vadă după ce am semnat. Era înaintea vacanței, deci nici măcar nu urmau antrenamente curând. Mi-a vorbit trei minute. "Cum ești? Știi de ce te-am adus aici?". "Păi... Mister... Ca să joc!". "Nu, nu! Ca să faci diferența! Străinii sunt aduși aici doar ca să facă diferența! Nu să joci la fel ca spaniolii! Că pentru așa ceva aș fi găsit un spaniol". 

Eu făcusem ruptură la inghinali pe finalul perioadei de la Tottenham. La Barcelona am stat să-mi revin, am intrat normal abia după vreo trei săptămâni. Jucam un meci amical la Groningen. După încălzire, am găsit tricoul meu cu numărul 5 și banderola lângă el. Am luat tricoul pe mine și am zis "Ce e cu asta? Luați banderola!". "Nu, nu! Azi tu ești căpitan!". La prima apariție cu tricoul Barcelonei m-au pus căpitan! Un gest care transmitea o încredere imensă!”

- despre o posibilă carieră de antrenor:

„Nu m-am făcut antrenor din cauza copiilor. Am considerat că unul dintre lucrurile cele mai importante este educația copiilor, iar antrenoratul m-ar fi purtat șase luni colo, opt luni dincolo, încă un an în altă parte. Eu am zis că nu vreau așa ceva, copiii mei vor începe și vor încheia școala în București. Acum două zile a venit și rezultatul sacrificiului, să-i zicem sacrificiu! Fata mea a intrat la Bocconi, una dintre cele mai importante facultăți din lume. Copiilor le-am zis mereu că sunt cel mai bun părinte, accept orice, până la școală! Nu negociem seriozitatea legată de școală!

Am ajuns în punctul în care cred că absolut orice e posibil în viață. O să iau și licența Pro. Am vrut să fac cursurile în Spania, pentru că, acolo, Guardiola, Luis Enrique, Lopetegui au putut să ia licența Pro în 30 de zile. Le-a aprobat UEFA și au parcurs toate orele în 30 de zile, zi de zi, de dimineața până seara. Toți antrenorii ăștia slabi au luat licența într-o lună. Așa că se poate și fără să dureze ani, ca în România!”

- despre privilegiile de care a beneficiat:

„Am fost privilegiat. Printre privilegii, am purtat timp de un an și jumătate banderola celui mai important club din lume. Sunt subiectiv, știu, voi vreți să-mi spuneți că Real Madrid e cel mai mare! Pentru mine Barcelona e. Am fost căpitanul României în multe meciuri, cred că spre 40. Am jucat alături de mari fotbaliști, Baloane de Aur, am fost la trei Campionate Mondiale. Am fost norocos, pe lângă munca incredibilă și sacrificiile uriașe pe care le-am făcut.”

- despre legătura cu Gică Hagi:

„Hagi a stat lângă familia mea. El a fost tatăl lui Nico în perioada de după condamnare, ne-a ajutat pe toți enorm. Eu nu voi lucra niciodată în vreun proiect în fotbal împotriva lui Hagi. Ce eram noi apropiați înainte, dar acum suntem și mai și!"