Partea cu exponate care lezau valorile și tradițiile creștin-ortodoxe ale românilor a fost îndepărtată din expoziția auto-intitulată „Romanian Kitsch Museum” din mall-ul AFI Cotroceni, în urma presiunilor făcute de NeamUnit, grupul NOI, Legitimă Apărare și alte organizații civice, precum și de oamenii simpli care au dat recenzii negative pe Facebook sau au adresat reclamații către conducerea magazinului sau CNCD. Totodată, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a reacționat, explicând că generalizarea derivelor punctuale de kitsch la nivelul întregii Ortodoxii este un demers nu doar nedrept și inept, ci și abject.

Cu toate că organizatorii au înțeles să îndepărteze articolele ofensatoare din expoziție, atitudinea disprețuitoare la adresa celor care s-au simțit jigniți persistă: „Așa este înțeleasă libertatea de exprimare de unii”, este scris mare în locul lăsat gol ostentativ. Cu alte cuvinte, noi am vrut să fim deschiși, deștepți, ironici, dar cu „medievalii” ăștia nu se poate. În mod similar, ne putem întreba și noi „ăștia”, „unii”, cât de „open” e să îți justifici propria libertate prin încălcarea libertății celorlalți, arogându-ți pretenția că numai acest fel imatur de manifestare se poate numi „libertate”, „artă”, „adevăr”, iar celelalte crezuri sunt „deplorabile” sau „nedemne” de a fi luate în discuție.

„Așa este înțeleasă libertatea religioasă de unii”, ar fi putut titra, la rândul lor, creștinii care au ajuns la expoziție și au văzut cum un manechin îmbrăcat în veșminte preoțești e pus pe aceeași linie cu alt manechin care întruchipează un vampir sau că icoanele ortodoxe sunt tratate la fel de contestatar ca și tablourile cu tovarășul Nicolae Ceaușescu.

Ca să nu ne inflamăm pe tema orei de religie, am să vă spun că la ora de cultură civică de la gimnaziu am învățat că libertatea unuia se întinde până acolo unde încalcă libertatea celuilalt, egal-îndreptățită. Nu am văzut creștini ortodocși care să îi discrimineze sau linșeze public pe „liber cugetători”, dar am văzut în anii din urmă o serie întreagă de atacuri fățișe sau doar ieșiri publice ale ateilor împotriva celor credincioși. Consecvente și pline de ifos! Cu ce se cred „mai” superiori unii care nu cred în nimic nici ei nu știu să ne spună. Cert e că un mare pas pentru națiunea ieșită din comunism, pe lângă voluptatea de a vorbi / scrie / publica / expune orice (sau nu chiar orice, dacă ne gândim la legile antisemitismului și antițigănismului, uneori prost înțelese și aplicate, sau la asocierea campaniei de vaccinare cu securitatea națională, împotriva căreia, dacă te exprimi, devii penal), a fost și libertatea de a rosti cuvântul „Dumnezeu”, de a pune o sfântă cruce pe perete în locul tabloului „tovarășului” și de a te manifesta religios pe stradă, la școală, în societate.

Această ultimă parte, care este și ea un drept câștigat cu sânge la Revoluție în 89, nu pare a mai fi vrednică de apărat „în secolul 21”.

Ca să nu mai vorbim de faptul că libertatea devine o figură de stil în vremuri „de urgență” și că egalitatea rămâne o utopie în fața puterii neo-feudale afișate de giganții tehnologici sau financiari.

Că vorbirăm despre egalitate, este de neînțeles modul cum, la doar trei zile după ce mediile ortodoxe și grupările de patrioți s-au sesizat asupra mizeriei culturale de la mall-ul cu pretenții artistice și au lăsat sute de recenzii negative pe pagina acestuia de Facebook, ratingul paginii să rămână în continuare ridicat, aproape de 5 stele. Fie opiniile unora sunt „mai egale” decât opiniile altora, fie cineva a plătit pentru a repoziționa balanța în favoarea afacerii proprii.

Până una-alta, felicit curajul paginii Legitimă Apărare, care marți a filmat în mall manifestarea băieților din grupul NOI, cu banner-ul uriaș anti-discriminare la adresa creștinilor, mergând apoi și miercuri la fața locului pentru a arăta ce schimbări au operat organizatorii expoziției cu pricina. Organizatori prinși cu rușinea exhibată ca virtute, dar care continuă să dea și astăzi lecții despre „virtute”. C-așa au înțeles unii!

 

Apropo, emblema expoziției „Romanian KiTsch Museum” încă folosește o cruce aurită în locul literei T. O fi o reminiscență din trecutul totalitar al artei?